Implanturile cu microcipuri, supravegherea şi controlul oamenilor prin tehnologia RFID sunt deja o realitate

Nu vreau să fiu un număr!

de Violeta Bucur

Paşaportul biometric, cartea electronică de identitate, brăţara GPS, implantul biopolitic, colierul electronic pentru supravegherea copiilor, dispozitivele pentru identificare cu ajutorul frecvenţelor radio (RFID – radio frequency identification device) şi implantarea de microcipuri detectabile prin satelit sunt câteva tehnologii care ameninţă libertatea fiinţelor umane. Prezentate într-o lumină atrăgătoare a inovaţiilor high-tech şi justificate prin argumente precum salvarea vieţilor, protejarea copiilor, securizarea magazinelor şi a băncilor, reducerea birocraţiei sau economia de timp, toate aceste dispozitive nu urmăresc, de fapt, decât controlul strict al populaţiei.

Într-o lume în care cheia, paşaportul şi portofelul nu îşi mai au rostul, oamenii vor putea fi urmăriţi şi controlaţi oriunde vor merge. De mai bine de zece ani există avertismente cu privire la implantarea de microcipuri la oameni, însă aceste informaţii au fost luate de mulţi drept paranoia sau science fiction. Iată că astăzi se dovedeşte că toate acestea sunt reale; numărul oamenilor implantaţi a ajuns deja la câteva zeci de mii.

O lume „ciber-perfectă”

Pe cel mai cunoscut site de cumpărături on line, e-bay, se găsesc de cumpărat dispozitive RFID la preţuri între 2 şi 5 euro. Printre modelele disponibile se regăseşte şi celebrul transpondor EM 4102, model foarte asemănător cu primul cip implantabil pentru oameni care a fost autorizat în SUA în 2005. După ce s-a făcut o intensă propagandă în favoarea microcipurilor implantabile, afirmându-se că celebrităţile îşi implantează astfel de dispozitive, iată că s-a dat undă verde la vânzarea de cipuri pentru publicul larg. Ziariştii care până acum îi luau peste picior pe cei care avertizau că microcipurile umane vor ajunge curând pe piaţă, ar trebui să se trezească la realitate.

Mai multe televiziuni franceze au anunţat încă din 2005 că în scurt timp vor fi obligatorii actele de identitate care conţin caracteristicile biometrice ale posesorului (printre acestea se numără amprentele digitale, fotografia irisului şi chiar o mostră de ADN). De altfel, începând cu 25 mai 2005, ambasada Franţei din Bamako (Mali) a eliberat primele vize electronice. De acum înainte, aceste vize vor fi aplicate tuturor paşapoartelor, aparţinând persoanelor care vor să intre pe teritoriul Franţei, fie că va fi vorba de un sejur turistic sau de o călătorie de afaceri. Acest experiment care face apel la biometrie a fost rapid preluat de către alte şase consulate ale Franţei (din Algeria, Sri Lanka, Bielorusia, China, Statele Unite şi Elveţia) şi pregăteşte terenul pentru microcipuri.

În Australia, personalul bancar este deja implantat cu microcipuri din oficiu, la fel şi militarii. La Washington a fost demarat de câţiva ani un program pilot pentru cei fără adăpost. Acesta vizează implantarea cu cipuri a persoanelor fără adăpost, pentru ca poliţia şi asistenţii sociali să îi poată localiza şi să le urmărească acţiunile. Conform autorităţilor, ,,aceasta este o ocazie rară de a utiliza tehnologia de vârf pentru a satisface două obiective ale societăţii: a-i ajuta mai bine pe cei abandonaţi, sporind în acelaşi timp gradul de securitate al oraşelor.” Pornind de la un număr iniţial de câteva zeci de persoane, sistemul poate fi apoi cu uşurinţă extins.

Începând cu 2005, s-a trecut la faza a doua a proiectului: transmiterea wireless (fără fir), către baze de date centralizate, a informaţiilor despre localizarea celor fără adăpost care au fost implantaţi cu cipuri de identitate. Purtătorul de cuvânt al Asociaţiei celor fără adăpost estimează că în SUA sunt între 2,3 şi 3,5 milioane de persoane aflate în această situaţie şi că acest sistem ar putea fi uşor implementat pentru toate aceste persoane. ,,Ne-am exprimat în favoarea acestei idei, dar numai în condiţiile în care programul include protejarea intimităţii,” au spus reprezentanţii asociaţiei. Despre ce intimitate mai poate fi vorba?

De la implanturi neurologice cervicale la implanturi cerebrale şi nano-computere

Compania Cyberkinetics Neurotechnology Systems din Foxboro, Massachusetts a anunţat dezvoltarea unor implanturi medicale care să compenseze deficienţe ale sistemului nervos datorate, de exemplu, unor leziuni ale coloanei vertebrale. Produsele acestei firme se află în prezent în faza de testare clinică. Această firmă propune implantarea unor cipuri în zona cervicală pentru a stimula regenerarea sistemului nervos după accidente care provoacă, de exemplu, paralizie. Implanturile cervicale au rol recuperator şi sunt extrase după 3-4 luni.

Un alt produs pentru care Cyberkinetics a primit aprobarea Administraţiei Americane pentru Alimentaţie şi Medicamente (Food and Drug Administration – FDA) pentru a realiza teste clinice, este Neuroport, un microcip de 4 mm care se plasează pe craniul pacienţilor şi înregistrează complet activitatea cerebrală, transmiţând datele pentru a fi înregistrate şi analizate pe calculator. Acest implant se va menţine pentru durate de timp scurte (mai puţin de o lună) şi este destinat diagnosticării sau supravegherii clinice a pacienţilor.

Cyberkinetics Neurotechnology Systems nu este singura companie care face cercetări intense în acest domeniu. Neural Signals, din Atlanta, are un proiect care se referă la „citirea” activităţii cerebrale cu ajutorul unor receptori implantaţi la nivelul pielii capului. Această tehnică ar permite multiplicarea numărului de receptori şi o mai bună interpretare a activităţii cerebrale. Creierul pacienţilor ar opera ca o telecomandă ultra-sofisticată pentru ansamblul aparaturii electrocasnice. Experţii afirmă că Cyberkinetics va fi prima companie care se va lansa într-un studiu pe termen lung, utilizând un dispozitiv şi mai sofisticat, care va fi plasat în interiorul creierului pacientului. Aceştia speră să fie în măsură să scoată pe piaţă produsul în următorii trei ani.

Sistemul BrainGate fabricat de Cyberkinetics Neurotechnology Systems este o reţea de micro-electrozi implantabili, care, combinată cu un sistem de prelucrare a semnalului digital, formează o interfaţă care ar permite minţii umane să interacţioneze direct cu lumea exterioară. Această interfaţă este sugestiv denumită „BrainGate” (poarta Creierului) şi teoretic este proiectat pentru a permite fiinţei umane să comande mental funcţionarea unor dispozitive electronice. Tehnologia respectivă  constă în implantarea unei micro-baterii la nivelul cortexului fiinţei umane. Ea este destinată pacienţilor paralizaţi şi le-ar permite acestora să dea comenzi unor dispozitive electronice (telefon, televizor, calculator, aparate electrocasnice) doar prin forţa gândului.

Dimensiunea  implantului este de numai 1 mm2. Un tetraplegic (persoană cu toate cele patru membre paralizate) căruia i s-a implantat un astfel de dispozitiv a fost capabil să trimită email-uri şi să utilizeze diverse jocuri de pe computerul său, doar cu ajutorul minţii. De atunci au mai fost implantaţi încă alţi patru pacienţi.

Fără a nega posibilele avantaje pentru unii pacienţi care se confruntă cu afecţiuni foarte grave (avantaje care totuşi încă nu au fost pe deplin confirmate), trebuie să remarcăm însă că principalul mod de acţiune, atât pentru sistemul Neuroport, cât şi pentru BrainGate, este faptul că permite celui care manevrează dispozitivul să obţină un control temporar asupra activităţii creierului celui implantat. În acest mod poate fi influenţat comportamentul celor implantaţi, cât şi gândurile şi stările psihice ale acestora.

Alte arii de cercetare se orientează spre nano-computerele implantabile. Primul computer utilizând molecula de ADN a văzut lumina zilei în 1994, inventatorul lui fiind Leonard Adleman, matematician din SUA. Pe de altă parte, cercetătorii de la Institutul Weizmann au fabricat  un nano-computer biologic, care funcţionează cu un program de tip ADN şi produce molecule biologice la comandă. Acest gen de computer ar permite analiza genelor şi sintetizarea moleculelor terapeutice. Molecula de ADN înlocuieşte tradiţionalul cip din siliciu, iar enzimele îndeplinesc funcţia de circuite electronice. Nu suntem prea departe de un implant nano-terapeutic, căldura corpului servind drept sursă de energie, iar catena de ADN drept emiţător-receptor. Cât despre medici, va fi suficient ca pe viitor să fie echipaţi cu o telecomandă pentru a sintetiza de la distanţă moleculele terapeutice de care pacienţii lor ar avea nevoie, spun mesajele de propagandă în favoarea acestor dispozitive.

Culmea microcipurilor este descoperirea firmei Kodak, pastila cu microcip, datorită căreia infirmierele vor putea în sfârşit să ştie dacă medicamentul a ajuns sau nu în stomacul pacienţilor recalcitranţi. Nici cei mai aprigi dictatori nu s-au gândit vreodată că vor dispune de un asemenea control absolut, inclusiv asupra stomacului supuşilor lor. Ce va mai urma? Calcularea notei de plată la restaurant, scanând într-o nano-secundă stomacul clientului, după ce acesta a luat masa?!

Implantul cu microcipuri va deveni în curând obligatoriu?

John Roberts, numit de George Bush în fruntea Curţii Supreme de Justiţie în 2005 (funcţie pe care o ocupă şi în prezent), a fost audiat de senatorul Joseph Biden, cu scopul de a afla dacă s-ar opune unei legi prin care implantarea cu microcipuri să devină obligatorie. Răspunsul la aceste audieri nu a fost niciodată făcut public. Între timp, un proiect de lege al administraţiei americane propune, sub pretextul asigurării siguranţei şi a luptei împotriva terorismului, injectarea de microcipuri la toţi nou-născuţii. Printre argumentele aduse în favoarea acestui proiect halucinant este eliminarea posibilităţii ca bebeluşii să fie încurcaţi la naştere.

Încă din octombrie 2004, FDA a dat undă verde companiei VeriChip pentru realizarea de implanturi subcutanate la fiinţele umane, în scopuri medicale. De mărimea unui bob de orez, cipul este inserat imediat sub piele. El memorează un număr unic (identificatorul electronic unic) de 16 biţi şi poate transmite acest număr la distanţă, atunci când cipul este activat de un dispozitiv special de citire. Cipul  poate fi folosit în aplicaţii precum cele de identificare a pacienţilor în departamentul pentru urgenţe sau pentru controlul accesului în sectoarele de înaltă securitate. Spre deosebire de formele convenţionale de identificare, cipul nu poate fi pierdut, furat sau reprodus, asigurând un nivel de identificare fără precedent.

Compania VeriChip, filială a Applied Digital Solutions, prima firmă producătoare de RFID, este în plină ascensiune. La sfârşitul anului 2005, VeriChip a realizat în cadrul Conferinţei Internaţionale pentru Securitate din Florida, demonstraţii şi testări publice cu ultima generaţie de microcipuri RFID pentru oameni, numită Veriguard. Cu această ocazie, reprezentanţii companiei au declarat: ,,Ca furnizori de RFID, considerăm conferinţa internaţională a Societăţii Americane de Informaţii pentru Ştiinţă (ASIS) ca fiind un eveniment cheie pentru noi, pentru că ne oferă ocazia perfectă de a ne prezenta tehnologia de implanturi. Ultimele soluţii de securitate via RFID includ aplicaţii care pot fi localizate prin satelit.”

Microcipuri „în serviciul umanităţii” sau în serviciul marilor corporaţii?

Firma VeriChip este doar una dintre cele care au reuşit să obţină din partea FDA încadrarea produselor de supraveghere şi identificare ca produse „în serviciul umanităţii”. Aceste tehnologii sunt adesea prezentate ca fiind un progres sau ceva inevitabil. Paşi foarte importanţi au fost făcuţi pentru ca tehnologia RFID să devină un standard la nivel internaţional. Majoritatea marilor reţele de magazine folosesc deja etichete RFID pentru a se proteja împotriva furtului din magazine. Companiile de transport folosesc dispozitive RFID pentru urmărirea produselor. Dispozitive similare sunt folosite în aeroporturi sau de către serviciile poştale. Armata le foloseşte fără reţineri, în toate departamentele, între marcarea armamentului şi implantarea militarilor neexistând pentru ei nicio diferenţă principială.

În realitate, microcipurile implantabile nu au nimic de-a face cu inevitabilul, fiind vorba doar de planurile anumitor grupuri de interese, dornice să îşi asigure profituri cât mai mari şi să deţină controlul asupra maselor de oameni. Deja tehnologia de identificare cu unde radio, RFID, este pe punctul de a invada toate domeniile, chiar dacă studiul ,,Reflex”, finanţat de Uniunea Europeană a ajuns la concluzia că există riscul ca molecula de ADN uman să se fisureze în urma utilizării acestor tehnologii. La momentul actual se ia foarte serios în calcul posibilitatea de a impune imigranţilor implantul de cipuri RFID la nivelul braţului. Anumite firme visează să implanteze întreaga omenire, sub pretextul securităţii. Până atunci, sunt propuse (sau impuse) tot mai mult, brăţări de supraveghere electronică, mai ales în rândul categoriilor sociale defavorizate, pentru care astfel de măsuri sunt mai uşor de justificat. Se pare că „materialul” ideal pentru efectuarea de teste în acest domeniu îl reprezintă după animale, infractorii şi săracii.

Pe 28 aprilie 2005, ministrul de justiţie din Belgia sugera ca şomerii pe termen lung să poarte la picior o brăţară electronică care să le urmărească toate mişcările, pentru a-i impulsiona astfel să facă mai multe eforturi de a-şi găsi un loc de muncă (în cazul în care comportamentul lor nu este considerat adecvat, ei fiind privaţi de ajutorul de şomaj şi alte drepturi sociale).

Tot în Belgia, un reputat neurochirurg a propus implantarea unui cip în creierul pedofililor puşi în libertate, pentru a putea fi supravegheaţi mai uşor. Oricât de oribile ar fi crimele realizate de aceştia, o astfel de măsură este excesivă şi nu rezolvă problema. Este inacceptabil ca temerile părinţilor şi în general ale societăţii să fie speculate într-un asemenea mod. Propaganda din SUA merge chiar mai departe, considerându-i iresponsabili pe părinţii care nu acceptă supravegherea electronică a propriilor copii.

Katherine Albrecht, fondatoarea asociaţiei CASPIAN (Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering – Grupul consumatorilor care sunt împotriva numerizării şi invadării intimităţii de către supermarketuri) a tras numeroase semnale de alarmă în ceea ce priveşte dezvoltarea peste măsură a industriei de supraveghere a clienţilor marilor magazine. CASPIAN a examinat şi a inventariat tot echipamentul de supraveghere utilizat în cadrul acestora, de la camerele ascunse, până la dispozitivele de urmărire plasate pe cărucioarele clienţilor sau în mărfuri. În cartea sa Cipurile-spion (Spychips), scrisă în colaborare cu Liz McInty, Katherine Albrecht descrie în detaliu cum urmăresc mega-corporaţiile mondiale şi guvernele să utilizeze RFID pentru a spiona activităţile cotidiene ale oamenilor.

Implantarea de microcipuri nu va rezolva problemele societăţii actuale

Într-o lume în care furturile, omorurile, violurile, dispariţiile de copii, dezastrele sunt mediatizate intens tocmai pentru a alimenta fricile, propagandiştii pro-cipuri uzează intens de nevoia de siguranţă a oamenilor. De fiecare dată când are loc un astfel de eveniment, se strecoară şi ideea eficienţei acestor sisteme de supraveghere.

În urma catastrofei provocate de uraganul Katrina, despre care există surse care afirmă că nu a fost un fenomen natural, ci ar fi fost provocat intenţionat, echipele de securitate au adoptat tehnologia RFID pentru a identifica mai uşor victimele. Biroul medical al comitatului Lafayette, Mississippi, a stabilit că va stoca cipuri şi scannere RFID pentru viitoarele catastrofe şi dezastre. Statul Louisiana a declarat că va proceda la fel.

În Europa, există o tendinţă similară, dar bine ascunsă în spatele unor afirmaţii ipocrite, precum cele ale Grupului European de Etică a Ştiinţei şi a Noilor Tehnologii (GEE) de pe lângă Comisia Europeană. ,,Grupul European de Etică insistă asupra faptului că utilizarea implanturilor craniene în scopul monitorizării nu va fi autorizată decât dacă legislatorul consideră că societatea democratică are nevoie stringentă şi justificată de aşa ceva.” Este bine să ştim că şi în SUA aceste măsuri abuzive au fost propuse tot sub un pretext similar.

Servindu-se de recentele revolte stradale din Franţa şi de aşa-zisele atacuri teroriste din Londra şi New York, senatorul francez René Tregouet consideră că implantul cu bio-cip uman este inevitabil şi chiar necesar pentru menţinerea securităţii, pentru apărarea drepturilor omului şi pentru democraţie. Iată ce declară el: „Apăr de mulţi ani ideea că orice fiinţă umană ar trebui să dispună de o viaţă privată inviolabilă şi de o identitate publică, prin care să nu fie transformat într-un simplu număr format din 64, 128 sau 256 de cifre. Dat fiind faptul că responsabilitatea, conştiinţa, solidaritatea şi moralitatea sunt nişte concepte din ce în ce mai străine pentru tot mai mulţi dintre concetăţenii noştri, noile tehnologii sunt singurele capabile să ajute pe viitor autoritatea de stat, în ceea ce priveşte respectarea ordinii publice. Legătura dintre identitatea privată, identitate care este un adevărat sanctuar pentru cetăţeanul care respectă legea, şi identitatea publică, făcută accesibilă în mod spontan oricărui agent al ordinii publice (cu ajutorul cipurilor RFID), nu va fi realizată decât cu consimţământul autorităţii de stat.”

Se observă că, în viziunea acestui senator, dreptul la viaţă privată este asigurat doar celor ce respectă legea, nu tuturor, iar identitatea publică implică automat cipurile. Şi dacă într-o zi refuzul de a purta cip va reprezenta o încălcare a legii? Civilizaţia este opera oamenilor liberi şi nu a unei obligaţii sau impuneri. Toate măsurile legate de controlul tehnologic sunt strict represive şi, din punct de vedere moral, nu folosesc la nimic.

Dacă terorismul este într-adevăr real, atunci cu siguranţă dispune de mijloacele necesare pentru a dejuca tot sistemul tehnologic de protecţie, indiferent de cât de avansat ar fi acesta. Nu suntem siguri că avem la dispoziţie toate datele privind adevărata situaţie la nivel mondial. Ceea ce vedem nu este decât un terorism instrumentalizat de marile puteri şi care nu ar exista în afara acestora. Atentatele de la Londra au dejucat cele mai sofisticate sisteme video de supraveghere din lume. Cum a fost posibil aşa ceva? Nu avem cum să ştim, pentru că fostul prim ministru Tony Blair a invocat dreptul de veto pentru orice anchetă publică independentă. Prăbuşirea World Trade Center şi atacul asupra Pentagonului s-au petrecut în pofida existenţei celui mai sofisticat sistem de apărare din lume. Cum a fost posibil aşa ceva? Nu avem cum să ştim, pentru că administraţia Bush obstrucţionează orice anchetă publică independentă, cerută de familiile victimelor. De altfel, Comisia pentru ancheta evenimentelor din 11 septembrie 2001 a fost poreclită ,,Omisiune de anchetă” (joc de cuvinte, în limba engleză comission – comisie,  omission – omisiune). La momentul actual mai mult de 50% din populaţia oraşului New York şi 75% din europeni consideră că versiunea oficială a evenimentelor din 11 septembrie 2001 este neverosimilă. Până când familiile victimelor nu obţin elemente determinante şi independente referitoare la dedesubturile acestor tragice evenimente, este prematur şi deplasat ca acestea să fie utilizate pentru a justifica implantarea oamenilor cu biocipuri.

Conducătorii actuali nu pot garanta că nu vor utiliza cipurile împotriva oamenilor

Un alt argument adus în favoarea microcipurilor este că informaţiile electronice centralizate sunt mult mai sigure şi mai uşor de protejat. Pentru orice utilizator al computerului şi Internetului cu o minimă experienţă practică, această afirmaţie apare ca fiind ridicolă. În ciuda tuturor mijloacelor de care dispune în ziua de azi, nici măcar Pentagonul nu reuşeşte să îşi protejeze informaţiile strict secrete. La momentul actual nu există nicio metodă de protecţie a informaţiei într-o reţea de calculatoare care să fie infailibilă. Este oricând posibil ca un sistem să fie descifrat sau piratat pentru a se accesa informaţiile. Şi cu cât acestea sunt mai centralizate, cu atât riscul este mai mare.

Un exemplu tipic este afişarea pe Internet a declaraţiilor de impozit de către statul francez. Aceasta consta în a combina o cheie publică, un identificator pe care toată lumea să îl poată cunoaşte şi o cheie privată codată, prezentată ca fiind inviolabilă. Securitatea sistemului se baza pe ideea că era imposibil de determinat cheia privată pornind de la cheia publică (calculele se făceau pornind de la factorii primi ai unui număr de 512 biţi). Inviolabilitatea cheii private este iluzorie deoarece, de mai mult de un an, factorii primi ai numerelor de 512 biţi au fost calculaţi. Ca dovadă, cineva a spart dosarul fiscal al aceluiaşi senator Tregouet,  partizanul RFID pentru asigurarea ordinii publice, a făcut o copie după original, apoi a modificat datele şi publicat versiunea modificată pe Internet.

Ordinea publică şi protecţia informaţiilor nu pot fi garantate nici prin forţă, nici prin tehnologie. Implantul obligatoriu cu cip uman ar putea satisface interesele anumitor trusturi, însă nu va oferi soluţii mai bune pentru problemele pe care le au statele lumii şi masele mari de oameni. Nici foametea, nici sărăcia, nici epidemiile nu vor fi eradicate prin implantarea de cipuri. Nu întâmplător, propaganda pentru implanturile de cipuri bate monedă pe aspectele legate de securitate şi terorism, urmărind să trezească cele mai negre spaime ale oamenilor. O populaţie terorizată ar putea tolera controlul absolut al oricărui cetăţean şi urmărirea lui permanentă prin satelit.

Chiar şi aşa, oamenii simt nevoia unor garanţii morale. Cei care ne impun o astfel de tehnologie ar trebui să ne ofere în schimb garanţii absolute în ceea ce priveşte probitatea celor care vor controla această tehnologie – statele, guvernele, oamenii politici. Dar oare popoarele statelor democratice occidentale au o încredere deplină în oamenii lor politici? Mass-media ne serveşte zilnic porţia de scandaluri politice care ne dezvăluie cât de corupţi sunt aceştia. Dacă probitatea nu este apanajul oamenilor politici, atunci cum pot popoarele să accepte ca aceştia să pună mâna pe o tehnologie de control aproape absolut? Implantarea populaţiei nu garantează democraţia, ci îi distruge esenţa. Dacă oamenii politici se gândesc la o modalitate de a controla mai bine populaţia, nu ar fi ceva firesc ca şi populaţia, la rândul ei, să se gândească la modalităţi de a-i controla mai bine pe oamenii politici, care în fond sunt aleşii şi reprezentanţii ei?

Riscurile pe care le implică implantarea cipurilor sub piele

Un raport recent al Asociaţiei CASPIAN arătă că există o strânsă relaţie între RFID, implantarea de cipuri şi cancer. La 10%  dintre şoarecii de laborator implantaţi, s-au dezvoltat tumori, de jur împrejurul cipului sau în apropierea lui. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în cazul câinilor pe care s-au făcut experimente. În toate cazurile, tumorile maligne se dezvoltă în locul în care a fost realizat implantul şi cresc în jurul acestuia. Ele au o evoluţie rapidă şi conduc în marea majoritate a cazurilor la moartea animalului.

Raportul trece în revistă cercetări pertinente şi se termină printr-o serie de recomandări pentru medici, pentru factorii de decizie, pentru proprietarii de animale şi pentru cei care găsesc ideea implantului cu cipuri atrăgătoare. Concluzia celor de la CASPIAN este tranşantă: microcipurile trebuie înlăturate imediat, atât de la om, cât şi de la animale. Raportul mai cere ca pacienţii care au fost deja implantaţi să fie informaţi în scris despre rezultatele unor astfel de cercetări şi să li se ofere o procedură de înlăturare a cipului.

Raportul atrage atenţia şi asupra faptului că există mari riscuri ca cipul să se spargă în interiorul corpului. Unele cipuri conţin litiu, care este un material foarte toxic. Undele radio pe care cipul le emite constituie un pericol grav pentru sănătatea celui care îl poartă, mai ales pe termen lung. În plus, este dovedit faptul că la momentul actual comportamentul uman poate fi controlat de la distanţă, acţionându-se asupra neuro-transmiţătorilor, proces numit psihotronie. Unele cipuri implantate sub piele au fost concepute special, cu scopul de a declanşa la cei implantaţi anumite reacţii mentale, reflectate în stări, gânduri şi mai ales comportament.

Microcipul este deci arma absolută care poate fi folosită împotriva unui opozant politic sau a unui oarecare contestatar. În definitiv, cipul poate stoca o infinitate de date, poate să aibă funcţie de emiţător-receptor, cu retransmisie prin satelit, utilizând frecvenţe cunoscute doar de fabricanţi. Poate servi drept card bancar sau card de sănătate, tichet pentru restaurant dar şi ca aparat de control pentru toate activităţile cotidiene, inclusiv pentru cele mai intime gânduri. Numai un dictator ar putea visa la un asemenea sistem de control. Mai mult, prin inducerea unei cantităţi mult mai mari de energie decât cea la care funcţionează uzual cipul, acesta poate exploda şi va produce astfel răni mortale posesorului său. Având în vedere toate aceste pericole reale, asociaţia CASPIAN recomandă tuturor oamenilor să refuze categoric implanturile.

Citiţi şi:
Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului şi controlul prin implantul de microcipuri
Experimente realizate pe oameni – o incursiune în culisele murdare ale puterii

yogaesoteric
iulie 2008

About these ads