Reptilienii ANUNNAKi: Secretul Suprem al Omenirii

 

Atunci când luau formă umană ei se mişcau printre noi, dar numai vederii noastre apăreau ca oameni. Aveau cap de şarpe (…), dar apăreau omului ca oameni între oameni. S-au strecurat în consilii, luând forma oamenilor, eliminând prin vicleşugurile lor pe şefii regatelor luând forma lor şi domnind asupra oamenilor. Numai prin magie puteau fi descoperiţi (…). Din regatul umbrelor ei au căutat să distrugă omul şi să conducă în locul lui.“
(Thoth Atlantul despre Reptilienii Anunnaki – Tăbliţele de Smarald: Tăbliţa 8 – CHEIA MISTERELOR)
Aceasta Conspiratie Planetara este gandita de catre niste extraterestrii, dar adevarata conspiratie este defapt sa ne induca ideea ca ei nu ar exista fiind totul doar poveste. Existand dovezi in toate civilizatiile antice, acestea nu mai pot fi considerate SF. sau povesti, evolutionismul lui Darwin fiind acum o poveste grozava. Majoritatea persoanelor in proportie de 90%, nu cred in asa ceva, dar totusi dovezile sunt chiar foarte multe.
Crezi ca stii totul despre reptile…ei bine nu sti nimic… Citat pe scurt din secretul Suprem de David Icke:
“Nu spune nimic despre reptile… Sunteti pregatiti? Mi-as fi dorit sa nu fiu nevoit sa fac o introducere la povestea care urmeaza, caci nu va face decât sa o complice, expunându-ma oprobiului public si ridiculizarii generale. Dar, fie ce-o fi! Nu am dat niciodata înapoi în fata unor asemenea argumente. Dupa parerea mea, Anunnaki si martienii albi de care vorbeste Brian Desborough nu sunt aceiasi oameni, desi nu este exclus sa fi existat o legatura genetica între ei. Dupa ce am pus laolalta dovezile, punctele de vedere, studiile si opiniile pe care le-am adunat în toti acesti ani pe aceasta tema, am ajuns la concluzia ca Anunnaki sunt o rasa de origine genetica reptiliana.
În literatura OZN-istica ei sunt cunoscuti pur si simplu sub numele de extraterestri reptilieni. De altfel, nu sunt singurul care crede acest lucru. Sincer sa fiu, am ramas uimit cât de multi oameni din epoca noastra sunt deschisi în fata acestei posibilitati, ajungând de multe ori la aceeasi concluzie prin propriile lor cercetari. Printre ei se numara inclusiv unii care ar fi râs de aceasta idee nu cu mult timp în urma. Dr. Arthur David Horn, fost profesor de antropologie biologica la Universitatea de Stat din Colorado, Fort Collins, credea pâna nu demult cu toata convingerea în teoria darwinista a evolutiei umane, respectiv în dezvoltarea lenta a speciei umane, urmând principiul supravietuirii celui mai puternic. Pornind de la dovezile pe care le-a descoperit, el a ajuns astazi sa creada ca umanitatea a fost fabricata genetic de extraterestri si ca o rasa de reptilieni controleaza planeta de mii de ani (inclusiv la ora actuala).
Concluziile mele sunt identice cu ale lui, desi personal am urmat o cu totul alta cale în viata. Studiile doctorului Horn sunt prezentate detaliat în excelenta sa carte, Originile extraterestre ale umanitatii, în care sugereaza ca rasa pe care Tablitele Sumeriene o numesc Anunnaki este o rasa reptiliana (lucru cu care sunt pe deplin de acord). Faimosul astrofizician britanic Fred Hoyle a afirmat într-o conferinta de presa tinuta în anul 1971 ca lumea este controlata de o forta care se poate manifesta în forme diferite. “Ei sunt pretutindeni, le-a spus el jurnalistilor uluiti: în cer, în apa si pe pamânt…”, adaugând ca “ei” controleaza umanitatea prin puterea mintii. Stiu ca suna bizar, dar va trebui sa cititi integral cartea de fata pentru a va da seama cât de multe dovezi sustin aceasta teorie.
Daca veti prefera sa renuntati la lectura (acum sau dupa alte câteva capitole) pentru ca aceasta afirmatie încalca toate convingerile dumneavoastra, veti rata sansa de a va convinge ca pâna si cele mai neverosimile ipoteze din cele pe care le voi prezenta în continuare sunt adevarate, fiind sustinute de o avalansa de dovezi. Cu cât am adunat mai multe informatii incredibile, cu atât mai convins am ajuns sa fiu ca avem de-a face cu doua situatii distincte, care au evoluat în paralel. Pe pamânt au existat si alte rase extraterestre (si înca mai exista) în afara de cei pe care vechii sumerieni îi numeau Anunnaki, iar alte texte antice: Rasa Sarpelui. Nu este exclus ca celelalte rase de extraterestri sa se fi luptat cu acesti Anunnaki. Texte din toate culturile antichitatii descriu aceste “razboaie ale zeilor” si este posibil ca ele sa se refere la conflicte între diferite rase extraterestre, nu doar la factiunile Anunnaki rivale de care vorbesc Tablitele Sumeriene.
Chiar si în epoca moderna exista nenumarate relatari ale unor oameni care pretind ca au vazut umanoizi cu pielea si fata ca de sopârla, si cu ochii bulbucati ca la broaste. Unul din investigatorii fenomenului extraterestru este Jason Bishop III (un pseudonim). Acesta afirma ca, în majoritatea lor, reptilienii sunt mai înalti ca oamenii si au sângele rece, la fel ca reptilele de pe pamânt. Sunt mult mai putin sensibili din punct de vedere emotional ca oamenii, si cei mai multi dintre ei au dificultati în a-si exprima iubirea, desi sunt foarte inteligenti si au cunostinte tehnologice extrem de avansate. În treacat fie vorba, aceasta descriere corespunde perfect atitudinilor si comportamentului Fratiei care controleaza lumea de astazi. Relatarile moderne referitoare la reptilieni se potrivesc întru totul cu descrierile multor “zei” din textele si legendele antice. De pilda, între anii 5000-4000 î.Ch. a existat o cultura numita Ubaid, anterioara Sumerului. Pe teritoriul Irakului de astazi au fost gasite figurine care desemneaza zeii acestei culturi si care aveau forme evidente de umanoizi cu fete de sopârla. În sectiunea ilustratiilor apare imaginea unei asemenea figurine asemanatoare unei sopârle, care tine în brate un copil care pare o sopârla în miniatura. Regiunea în care au fost descoperite vestigiile culturii Ubaid, dar si cele ale culturii sumeriene de mai târziu, joaca un rol important în povestea noastra, figurinele Ubaid prezentând grafic “zeii” care au dominat multe civilizatii antice.
Culturile din America Centrala au un zeu în forma de sarpe înaripat, Quetzalcoatl; indienii hopi aveau zeul-sarpe cu pene, Baholinkonga, iar cultura indienilor nord-americani este împânzita de imagini cu serpi, inclusiv misteriosul munte în forma de sarpe din Ohio; indienii din India vorbesc de zeii reptilieni, Naga (o rasa de “demoni” în legendele indiene, al caror nume înseamna “Cei care nu merg, ci se târasc”); egiptenii aveau propriul lor zeu-sarpe, Kneph, faraonii fiind deseori ilustrati alaturi de serpi; fenicienii îl aveau pe Agathodemon, un alt zeu-sarpe; populatia voodoo are un zeu pe care îl numeste Damballah Wedo, cu forma de sarpe; iar ebraicii îl aveau pe Nakhustan, Sarpele de Bronz. Stravechiul zeu al britanicilor, pe care îl considerau Conducatorul Lumii în forma de Dragon, era numit HU, de unde s-ar putea sa provina termenul de Hu-man (n.n. om/uman în limba engleza). Simbolul discului înaripat al sumerienilor, care apare în întreaga lume antica, era alcatuit din doi serpi. Simbolismul sarpelui si asocierea lui cu “zeii” antici poate fi gasit pretutindeni în lume. În cartea sa, Adorarea Sarpelui, reverendul John Bathhurst Deane scrie: “… Unul din cei cinci constructori ai Tebei [în Egipt] a fost numit dupa zeul-sarpe al fenicienilor, Ofhion… Primul altar din Atena ridicat ciclopilor a fost cel închinat lui ‚Ops’, zeul-sarpe… Adorarea simbolica a sarpelui era atât de obisnuita în Grecia încât Iustin Martirul i-a acuzat pe greci ca au introdus-o în misterele tuturor celorlalti zei. Atunci când îsi aleg o bucata de teren pentru a-si construi o casa sau un mormânt, chinezii au o superstitie: o ating cu capul, coada si picioarele sopârlelor care traiesc sub pamânt”. Nu este exclus ca dragonii care scot foc pe nari si serpii malefici care apar în toate legendele lumii sa îsi aiba originea în “zeii” reptilieni care au actionat cândva la vedere, cu mii de ani în urma. Textele stravechi îi numesc pe acestia oamenii-serpi, iar Biblia face referiri frecvente la simbolistica sarpelui. Desi nu toate simbolurile care includ serpi se refera la aspectul reptilian al acestora, sunt destule care intra totusi în aceasta categorie.
O alta tema comuna care apare în textele antice este cea referitoare la locurile sacre pazite de dragoni sau de serpi. Cel mai cunoscut exemplu de acest fel în Occident este sarpele din Gradina Edenului, dar tema este universala. Persanii vorbeau de o regiune a fericirii absolute numita Heden, mai frumoasa decât tot restul lumii la un loc. Acesta a fost salasul primordial al primului om, înainte ca acesta sa fi fost tentat de un spirit malefic care a luat forma unui sarpe si care l-a ispitit sa guste din fructele unui copac. Hinduismul vorbeste de arborele banyion sub care Krishna, “Iisus” al indienilor, s-a asezat pe un sarpe încolacit, revarsând cunoasterea spirituala asupra umanitatii. Grecii antici aveau traditia Insulei celor Binecuvântati si a Gradinii Hesperidelor, în care crestea un copac ce producea merele de aur ale nemuririi. Aceasta gradina era protejata de un dragon. În cartile sacre chineze se vorbeste de o gradina în copacii careia cresteau fructele nemuririi, pazita tot de un sarpe înaripat, numit dragon. Legendele mexicane au o varianta a legendei Evei în care apare un sarpe urias de sex masculin. O alta legenda hindusa descrie muntele sacru Meru, pazit de un dragon înfricosator. Peste tot regasim aceeasi tema a locurilor sacre pazite de dragoni înfricosatori si de reptilieni pe jumatate umani, care le ofera oamenilor cunoasterea spirituala.
Cine sunt si de unde vin ei?
Exista trei origini posibile atribuite reptilienilor Anunnaki care intervin în afacerile oamenilor:
1) sunt extraterestri;
2) sunt intra-terestri care traiesc în interiorul pamântului; si
3) manipuleaza umanitatea dintr-o alta dimensiune, prin “posedarea” corpului uman.
Dupa parerea mea, toate cele trei ipoteze sunt adevarate. Figura 4 Constelatia “Dragonului” sau Draco, în raport cu care sunt aliniate multe monumente antice. Sunt ei extraterestri? Cercetatorii fenomenului reptilian au tras concluzia ca cel putin o parte dintre aceste fiinte provin din constelatia Draco (vezi Figura 4). Aceasta include steaua Thurban, considerata cândva Steaua Nordului, în functie de care sunt orientate piramidele egiptene. Potrivit studiilor lui Graham Hancock, stravechiul complex de temple de la Angkor Wat, în Cambogia, reprezinta o replica a constelatiei Draco, asa cum trebuie sa fi aratat ea în anul 10.500 î.Ch. În aceasta epoca, pamântul si locuitorii sai, oameni si extraterestri deopotriva, abia îsi reveneau dupa marele cataclism care s-a produs în jurul anului 11.000 î.Ch., reconstruindu-si civilizatia.
Autorul si cercetatorul Robert Bauval afirma ca piramidele de la Gizeh sunt aliniate în functie de stelele din “centura” lui Orion, asa cum trebuie sa fi aratat ele în jurul aceluiasi an 10.500 î.Ch., când Orion se afla în punctul cel mai de jos al ciclului sau (din câte înteleg, de pe Orion provine o alta rasa de extraterestri care opereaza pe planeta noastra). La fel ca alti cercetatori, Hancock sugereaza ca Sfinxul cu trup de leu de la Gizeh, despre care se crede ca este mult mai vechi decât a fost datat de istorici, trebuie sa fi privit cu fata catre constelatia Leului în aceeasi perioada de timp. La ora actuala se fac cercetari legate de o structura fantastica aflata sub apele Japoniei, care ar putea fi de asemenea veche de cel putin 10.500 de ani. Multi oameni au pus la îndoiala aceste descoperiri, în special sincronizarea piramidelor de la Gizeh cu constelatia Orion, dar tema merita sa fie cercetata în continuare, chiar daca nu toate detaliile sale sunt adevarate.
La urma urmei, descoperirea adevarului nu reprezinta niciodata un lucru usor, cu atât mai mult daca are o vechime atât de mare. Este uimitor cum niste structuri si temple atât de vechi, apartinând unor culturi aparent fara legatura unele cu altele, se aliniaza între ele cu o precizie astronomica, matematica si geometrica atât de mare. Dar poate ca acele culturi nu erau fara legatura unele cu altele. Asa cum vom vedea în continuare, ele aveau o origine comuna. Templele din Angkor Wat sunt acoperite cu imagini ale reptilienilor, caracteristica specifica tuturor culturilor antice, inclusiv cea egipteana, cea din America Centrala si cea indiana. În studiul sau referitor la misterioasele turnuri rotunde din Irlanda, profesorul Phillip Calahan afirma ca acestea sunt pozitionate cu o sincronicitate remarcabila în functie de constelatiile vizibile pe cerul dinspre nord în timpul solstitiului de iarna. Dar cel mai perfect se aliniaza turnurile cu constelatia… Draco. Daca am trasa un desen urias al constelatiei Draco pe întregul teritoriu al Irlandei, afirma Calahan, ochii si capul dragonului ar fi situate de o parte si de alta a Lough Neagh, chiar în centrul Irlandei de Nord. Partea de est a Lough Neagh este situata în apropierea capitalei Belfast. De aceea, capul constelatiei Draco este situat la sol exact în Irlanda de Nord, acea regiune micuta care a fost atât de zguduita de crime si de suferinta în ultima vreme.
Pâna la sfârsitul lecturii cartii de fata, cei care nu sunt familiarizati cu simbolismul îsi vor da seama cât de mare este puterea acestuia de a atrage energie (pozitiva sau negativa) într-un anumit loc. John Rhodes, unul din cei mai mari specialisti în domeniul reptilienilor, afirma ca acestia ar putea fi invadatori veniti din spatiul cosmic, care viziteaza diferite planete si îsi infiltreaza agentii pâna la preluarea întregului control asupra acestora.”
Continuare in partea a 2a…
Partea a 2a continuare…
“Conform acestei teorii, fortele militare reptiliene rapesc diferite forme de viata existente pe planeta respectiva, pe care savantii lor le studiaza, dupa care introduc codul genetic reptilian în speciile pe care doresc sa le manipuleze. Acest program presupune un procedeu de încrucisare, adica exact tehnica folosita de Anunnaki pe pamânt si descrisa de Tablitele Sumeriene.
Rhodes adauga: Din bazele lor subterane, extraterestrii reptilieni creeaza o retea alcatuita din fiinte cu genetica mixta (umana si reptiliana), pe care le infiltreaza pe diferite nivele ale complexului militar-industrial de la suprafata, în guvernele diferitelor tari, în grupurile care studiaza OZN-urile si domeniul paranormal, în organizatiile preotesti si religioase, etc. Acesti oameni cu genetica mixta actioneaza conform instructiunilor primite, de multe ori fara sa stie ca sunt “agenti reptilieni”, creând astfel conditiile pentru invazia finala a extraterestrilor. Nu am avut ocazia sa studiez opera lui Rhodes decât cu câteva zile înainte de terminarea acestei carti, dar, asa cum veti constata în continuare, am ajuns exact la aceleasi concluzii. Rhodes afirma ca dupa invazia reptiliana din spatiul cosmic si din bazele lor subterane, populatia de la suprafata este nevoita sa se predea rapid, din cauza superioritatii armelor extraterestre.
În continuare, reptilienii golesc planeta de resursele ei naturale, precum apa, mineralele si informatiile ADN. Principala metoda de control reptilian este infiltrarea societatii umane prin intermediul societatilor secrete, pe care o voi detalia mai târziu în aceasta carte. În finalul cartii sale, Zeii din Eden, autorul si cercetatorul american William Bramley a tras concluzia ca Anunnaki au creat o societate secreta numita Fratia Sarpelui, pe care au folosit-o pentru a manipula umanitatea prin metodele care vor fi descrise în capitolele urmatoare din lucrarea de fata.
Aceasta Fratie a Sarpelui este nucleul central al retelei globale actuale de societati secrete existente pe pamânt si controlate de reptilieni.     Sunt ei intra-terestri? În forma fizica pe care si-au asumat-o, Anunnaki sunt una din numeroasele rase care traiesc în interiorul pamântului, într-un fel de catacombe uriase, care comunica prin tuneluri si pesteri subterane. Exista o legenda a indienilor hopi care sustine ca sub orasul Los Angeles exista un complex stravechi de tuneluri, care a fost ocupat de rasa “sopârlelor” acum 5000 de ani. În anul 1933, G. Warren Shufelt, un inginer minier din LA, a afirmat ca a gasit acest complex subteran. Se crede ca la ora actuala în interiorul lui se tin anumite ritualuri francmasone satanice. Autoritatile stiu de multa vreme de existenta acestor rase subterane si de locurile în care traiesc, dar ascund acest lucru printr-o operatiune masiva de acoperire.
În anul 1909, G.E. Kincaid a descoperit un oras subteran construit cu precizia Marii Piramide în apropiere de Marele Canion din Arizona. Orasul era suficient de mare pentru a putea fi locuit de 50.000 de persoane si era plin de corpuri mumificate, de origine orientala, poate chiar egipteana, potrivit conducatorului expeditiei, profesorul S.A. Jordan. Au fost descoperite de asemenea numeroase artefacte, inclusiv unele obiecte din cupru la fel de dure ca otelul. Muzeul Smithsonian din Washington DC a avut grija ca aceste descoperiri sa nu fie aduse la cunostinta opiniei publice (la urma urmei, asta este sarcina sa!) si nimeni nu ar fi stiut nimic de aceasta descoperire daca nu s-ar fi publicat doua articole în ziarul local, The Arizona Gazette, în aprilie 1909.
Cercetatorul si autorul John Rhodes afirma ca a descoperit acest loc ascuns, pe care îl asociaza cu Sipapuni, lumea subterana din care pretind ca au iesit la suprafata indienii hopi. Potrivit legendelor acestora, tribul hopi a trait cândva în interiorul pamântului, membrii sai fiind hraniti si îmbracati de niste “oameni-furnici”, care ar putea fi identificati cu extraterestrii cunoscuti sub numele de cenusii. Indienii hopi îsi numesc stramosii “fratii lor serpi” si cel mai sacru ritual al lor este dansul sarpelui. Asa cum voi continua sa repet la nesfârsit, nu toti reptilienii au intentii rauvoitoare, si nu doresc în nici un caz sa demonizez rasa reptiliana. Discutia de fata se refera doar la o grupare din rândul lor. Indienii hopi sustin ca la ordinul zeitei lor, Femeia Paianjen, au iesit la un moment dat la suprafata pamântului, printr-o pestera pe care o numesc Sipapuni. Odata ajunsi la suprafata, s-au confruntat cu o pasare care le-a amestecat limbile, astfel încât triburile nu s-au mai putut întelege între ele. Asemanarea cu povestea biblica a Turnului din Babel este atât de izbitoare încât nu putem sa nu sesizam aceasta conexiune. Nici în zilele noastre indienii hopi nu îndraznesc sa refaca imaginile stramosilor lor serpi, de teama sa nu fie pedepsiti cu moartea.
Structura lumii subterane descoperita în Arizona de E.G. Kincaid a fost descrisa de acesta astfel: “…o camera-mamut din care ies pasaje subterane la fel ca spitele din axul unei roti”. Exact asa este descrisa baza subterana a reptilienilor de la Dulce, New Mexico, dar si structura bazata pe cercuri concentrice prin care Fratia mondiala manipuleaza lumea, fiecare cerc având un nivel diferit de cunoastere la care au acces membrii sai (cu atât mai înalt cu cât cercul este mai apropiat de nucleu). Câteva din cele mai importante baze subterane reptiliene sunt localizate în Arizona, New Mexico si zona Four Corners (n.n. textual: Cele Patru Colturi) în care se intersecteaza cele patru state americane: Arizona, Utah, Colorado si New Mexico. Cât despre lumile si orasele subterane, antice sau moderne, acestea abunda pe întreaga planeta. Exista rapoarte ale unor martori oculari care au vazut prin anii 30 umanoizi gigantici în catacombele din Hal Saflini (Malta). Acestia au fost închisi în ele dupa o petrecere a unor elevi, când ghidul lor a disparut.
În apropiere de Derinkuya, în Turcia, s-au descoperit mai mult de 30 de complexe stravechi de tuneluri si orase subterane, iar lista poate continua la nesfârsit. Se crede ca misterioasa creatura cunoscuta sub numele de Big Foot, un fel de maimuta uriasa si paroasa, ar proveni din interiorul pamântului. Marea majoritate a cercetatorilor fenomenului OZN cred ca exista baze subterane reptiliene în care extraterestrii lucreaza împreuna cu elita pe care au impus-o la suprafata pamântului (având gene încrucisate cu ale lor), si am vorbit personal cu fosti agenti CIA care mi-au confirmat acest lucru. Cu siguranta, în interiorul planetei noastre traieste o rasa reptiliana întrupata în forma fizica. Singura întrebare care mai ramâne de lamurit este daca aceasta provine de pe pamânt, sau are o origine extraterestra. Cel mai probabil, raspunsul corect se afla undeva la mijloc.
Vin ei din alte dimensiuni? Cercetarile pe care le-am facut personal sugereaza ca manipularea si controlul reptilian asupra umanitatii este orchestrat în primul rând într-o alta dimensiune (regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni). Fara a întelege natura multidimensionala a vietii si a universului, nu vom putea realiza plenar maniera în care se realizeaza manipularea pamântenilor de catre o forta ne-umana. Asa cum confirma în ultima vreme tot mai multi oameni de stiinta, universul este alcatuit dintr-un numar infinit de frecvente sau dimensiuni ale vietii care coexista în acelasi spatiu, la fel ca frecventele radio sau de televiziune. Deocamdata, noi suntem racordati la frecventa spatiului tridimensional, pe care îl percepem ca fiind realitatea în care traim. Cum s-ar spune, suntem acordati pe acest program, dar, la fel ca în cazul radioului sau al televiziunii, celelalte posturi transmit simultan programe, si daca schimbam canalul sau lungimea de unda, ne putem racorda oricând la ele. Daca vom proceda astfel, canalul sau postul de dinainte nu îsi înceteaza transmisiunea, dar noi nu îl mai putem vedea sau auzi, caci nu mai suntem racordati la el.
La fel se petrec lucrurile si cu constiinta umana. Exista oameni care îsi pot acorda constiinta pe alte lungimi de unda (teoretic, toti putem face acest lucru), conectându-se astfel la informatiile si constiintele care opereaza pe respectiva frecventa. Noi numim acest fenomen “putere extrasenzoriala”, dar în realitate ea nu reprezinta altceva decât capacitatea de a muta canalul pe un alt post. Aceasta este maniera în care opereaza Rasa Sarpelui sau Anunnaki, care controleaza lumea în care traim prin “posedarea” anumitor linii genealogice dintr-o alta dimensiune. Dupa cum îmi indica însa cercetarile facute, controlorii reptilieni din cea de-a patra dimensiune sunt controlati la rândul lor de entitati aflate undeva, într-o a cincia dimensiune. Unde se termina toata aceasta poveste? Cine poate sti?! Da, da, da, stiu ca suna a basm, dar asa suna de cele mai multe ori adevarul. Daca nu mai puteti suporta, puteti lasa cartea deoparte, dar nu veti mai afla astfel enorma cantitate de dovezi care exista în favoarea acestei afirmatii.
“Postul” din care emit reptilienii se afla pe un nivel inferior al celei de-a patra dimensiuni, cel mai apropiat cu putinta de lumea fizica în care traim. Dimensiunea mai este cunoscuta si sub numele de regiunea astrala inferioara – legendarul camin al demonilor si al entitatilor malefice despre care s-a vorbit atât de mult în antichitate. Aceasta este dimensiunea la care apeleaza inclusiv satanistii moderni atunci când îsi invoca entitatile demoniace în ritualurile lor sinistre. De fapt, ei îi invoca pe reptilienii din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni.
Unii cercetatori sugereaza, pe buna dreptate, ca reptilienii aflati într-o forma ne-fizica au putut patrunde în dimensiunea noastra prin anumite gauri sau portaluri în tesatura spatio-temporala create de testele si exploziile nucleare care au început în desertul din New Mexico pe la începutul anilor 40. Dupa parerea mea, aceste gauri au început sa fie create cu mult timp în urma, înainte de marile cataclisme, când lumea se afla într-o etapa mult mai avansata de dezvoltare tehnologica decât societatea în care traim noi. Controlul reptilian asupra planetei pamânt implica toate cele trei teme de mai sus. Personal, am convingerea ca structura genetica reptiliana opereaza în întregul univers si ca nu toti extraterestrii care au aceasta structura sunt rauvoitori sau malefici. La fel ca în cazul umanitatii, ei actioneaza pe întregul spectru de atitudini posibile, de la iubire pâna la ura, de la dorinta de libertate pâna la dorinta de control.
Nu voi putea sublinia îndeajuns pâna la sfârsitul cartii ca reptilienii la care ma refer aici sunt doar o grupare particulara apartinând acestei specii, nu întreaga specie. Aceasta grupare manipulatoare a venit pe planeta noastra din constelatia Draco (si nu numai), aceasta fiind chiar originea unor termeni precum “drac” sau “draconic”, care rezuma destul de corect intentiile si agenda membrilor sai. Acestor extraterestri le place sa consume sânge uman, ei fiind vampirii de care vorbesc atâtea legende. De altfel, care este numele celui mai celebru vampir din lume? Contele Dracula! Cuvântul “conte” simbolizeaza liniile genealogice aristocratice cu genetica mixta, reptiliana si umana, pe care extraterestrii le poseda din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni, iar Dracula este o referire evidenta la aceiasi draconieni.
Povestile recente referitoare la chupacabra care suge sângele, aparute în Puerto Rico, Mexic, Florida si nord-vestul coastei pacifice se potrivesc de minune descrierii reptiliene. Aceasta creatura suge sângele unor animale domestice precum caprele, de unde si numele ei (n.n. suge-capra). Reptilienii opereaza prin învaluire. Expresia lor fizica traieste în baze subterane, de unde interactioneaza cu savanti si lideri militari cu sânge încrucisat. Ies uneori la suprafata pentru a rapi fiinte umane, dar principala forma de control pe care o exercita este posesiunea. Programul de încrucisare genetica (prin acte sexuale sau în laborator) este descris în Tablitele Sumeriene si în Vechiul Testament (Fiii lui Dumnezeu care s-au încrucisat cu fiicele oamenilor). Liniile genealogice hibride pe care le-au produs sunt purtatoare ale codului genetic reptilian, putând fi mult mai usor posedate de reptilienii din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni. Dupa cum vom vedea, aceste linii genealogice au devenit aristocratia si familiile regale ale Marii Britanii si ale celorlalte natiuni europene, fiind apoi exportate, gratie “Marelui” Imperiu Britanic, pentru a guverna cele doua Americi, Africa, Asia, Australia, Noua Zeelanda, si asa mai departe. Membrii acestor linii genetice preiau prin manipulare toate pozitiile cheie ale politicii, armatei, mas-mediei, sistemului bancar si mediului de afaceri, devenind un fel de papusi manevrate de extraterestri. Acestia opereaza prin intermediul tuturor raselor, dar mai ales al celei albe.
Dupa cum se stie, exista o zona a creierului uman cunoscuta sub numele de creier reptilian. Acesta este creierul primordial al omului, la care s-au adaugat ulterior celelalte segmente. Potrivit neuro-anatomistului Paul MacLean, aceasta zona primitiva a creierului este condusa de un alt segment preistoric, pe care oamenii de stiinta îl numesc complexul-R. R este prescurtarea de la reptilian, caci noi împartasim acest organ cu reptilele. MacLean afirma ca acest complex-R joaca un rol important în “comportamentul agresiv, în simtul teritorialitatii, al ritualismului si în stabilirea ierarhiilor sociale”. Acesta este exact modelul comportamental al reptilienilor si al hibrizilor umani creati de ei. Astronomul Carl Sagan stia mult mai multe lucruri decât a revelat opiniei publice. De fapt, el si-a petrecut cea mai mare parte a carierei lui ascunzând adevarul, nu scotându-l la iveala. Din când în când, aceasta cunoastere a adevarului ascuns a iesit însa la suprafata, ca de pilda în acea ocazie în care a spus: “… Nu trebuie sa ignoram componenta reptiliana a naturii umane, îndeosebi comportamentul nostru ritualist si ierarhic. Dimpotriva, acest model ne-ar putea ajuta sa întelegem care este esenta fiintei umane”. În cartea sa, Dragonii din Eden, el adauga ca pâna si latura negativa a comportamentului uman poate fi exprimata în termeni reptilieni, cum ar fi expresia “ucigas cu sânge rece”.
Continuare partea a 3a…
Partea a 3a continuare…
“Cu siguranta, Sagan (al carui nume este o inversiune perfecta a numelui indian al zeilor reptilieni, Nagas) stia el ce stia, dar a preferat sa nu dezvaluie aceste lucruri. În perioada de formare a fatului, acesta trece prin numeroase etape ce marcheaza evolutia animalelor pâna la forma umana actuala. Pot fi stabilite astfel conexiuni cu mamiferele (altele decât primatele), reptilele si pestii.
Spre exemplu, exista un moment în care embrionul îsi dezvolta branhii. Pâna în cea de-a opta saptamâna, fatul uman seamana mai degraba cu embrionii de pasari, oi si porci. Abia din cea de-a treia luna de dezvoltare o ia el pe calea evolutiei proprii. Din când în când, instructiunile genetice uita care este cel mai recent scenariu si conduc la nasterea unor copii cu cozi. Acestea se numesc apendice caudale si apar în regiunea lombara inferioara. În tarile dezvoltate ele sunt înlaturate imediat de medici, dar în tarile sarace exista oameni care sunt nevoiti sa traiasca întreaga lor viata purtând aceste cozi. Feromonii sunt substante secretate de animale pentru a putea fi recunoscute de membrii aceleiasi specii. Feromonii femeilor umane si cei ai iguanelor sunt identici din punct de vedere chimic.
Va reamintesc de cifrele date în primul capitol care precizeaza numarul de planete si de stele care exista în aceasta fractiune a creatiei în care ne aflam si noi. Numarul formelor de viata din aceasta galaxie depaseste orice imaginatie, iar acesta este doar nivelul tridimensional al existentei. Daca ne vom limita capacitatea de perceptie numai la ceea ce exista pe aceasta planeta micuta din sistemul nostru solar (nici el prea mare), imaginatia si viziunea noastra vor ramâne atât de microscopice încât ne va fi imposibil sa întelegem ce se petrece în realitate în lumea în care traim. Pentru acest nivel de gândire, ideea ca o rasa reptiliana controleaza aceasta planeta dintr-o alta dimensiune pare neverosimila si de neînteles.
Probabil asa vor gândi marea majoritate a cititorilor acestei carti, dar în rândul cercetatorilor interesati de aflarea adevarului, si nu doar de apararea unui sistem de convingeri depasit, “conexiunea reptiliana” prinde din ce în ce mai mult teren. În anul 1998 am calatorit prin Statele Unite timp de 15 zile, perioada în care am întâlnit mai mult de 12 persoane diferite care mi-au declarat ca au vazut cu ochii lor oameni transformându-se în reptile, iar apoi din nou în oameni. De pilda, doi prezentatori de televiziune au avut o asemenea experienta în timp ce intervievau un mare aparator al centralizarii globale a puterii, cunoscuta si sub numele de Noua Ordine Mondiala.
Dupa ce interviul în direct s-a terminat, prezentatorul i-a spus colegei sale ca a trait o experienta uimitoare în timpul emisiunii: a vazut fata barbatului intervievat transformându-se într-o creatura asemanatoare unei sopârle, dupa care a revenit din nou la trasaturile unei fete umane. Colega sa a ramas consternata, caci ea a vazut mâinile oaspetelui transformându-se în labe de reptila. Prezentatorul mi-a mai povestit experienta unui prieten de-al sau, politist, în timpul unui control de rutina într-o cladire oficiala din Aurora, lânga Denver, Colorado.
Politistul i-a atras atentia directorului uneia din companiile de la parter asupra naturii extreme a mijloacelor de securitate adoptate în cladire. Directorul i-a raspuns ca daca doreste sa vada cu adevarat mijloace extreme de securitate, ar face mai bine sa viziteze etajele superiore ale cladirii. I-a aratat de asemenea un lift care nu urca decât pâna la anumite etaje din partea de sus a cladirii, dupa care, tot sporovaind, i-a povestit ce i s-a întâmplat cu câteva saptamâni înainte. Astepta liftul, iar când acesta s-a deschis, din el a iesit o creatura extrem de ciudata. Era albinoasa si avea o fata ca de sopârla, cu pupile verticale, asa cum au reptilele. Creatura a iesit afara din cladire si s-a urcat într-o masina cu însemne oficiale. Politistul a ramas atât de intrigat încât s-a interesat în timpul sau liber de companiile care erau gazduite în partea superioara a cladirii si la care ajungea liftul misterios. A descoperit ca toate erau firme-fantoma, sub care se ascundea de fapt Agentia Centrala de Contraspionaj, CIA.
Ar mai fi si experientele lui Cathy O’Brien, una din sclavele controlate mental de care s-a folosit Guvernul Statelor Unite timp de 25 de ani, pe care le povesteste în uimitoarea sa carte, Trans Formation of America2, scrisa împreuna cu Mark Phillips. Femeia a fost abuzata sexual înca din copilarie, iar apoi ca adult, de un întreg sir de oameni faimosi pe care îi numeste în cartea sa. Printre acestia s-au numarat presedintii Statelor Unite Gerald Ford, Bill Clinton si George Bush, un jucator cu un rol principal în Fratie, asa cum am aratat în celelalte carti ale mele (lucru confirmat de altfel de multi alti autori). Bush, un pedofil si ucigas în serie, a violat-o în mod repetat pe fiica lui Cathy, Kelly O’Brien.
Ca reactie în fata curajoasei expuneri a adevarului pe care a facut-o aceasta, autoritatile au fost nevoite sa o scoata pe Kelly din programul de control al mintii numit Project Monarch. Cathy descrie în cartea sa, Trans Formarea Americii, un moment în care presedintele Bush statea în fata ei în biroul sau din Casa Alba, rasfoind o carte cu imagini ale unor “extraterestri cu fete de sopârle veniti dintr-un loc îndepartat din spatiul cosmic”. Bush a pretins ca este el însusi un “extraterestru” si s-a transformat în fata ei într-o reptila, “ca un cameleon”. Cathy a preferat sa creada ca a fost victima unui efect de holograma, lucru care nu ma mira deloc.
Orice om ar fi crezut acelasi lucru, caci adevarul pare prea fantastic pentru a fi crezut (chiar daca îl vezi cu ochii tai), pâna când nu începi sa aduni dovezi care sa-l ateste. Nu exista nici o îndoiala ca programele de control al mintii includ si scenariul extraterestru, majoritatea organizatiilor care se ocupa de studierea OZN-urilor fiind manipulate în mod grosolan, nu în ultimul rând prin intermediul Hollywood-ului, prin care se încearca sa se modeleze opinia publica. Cathy afirma în cartea sa ca George Lucas, producatorul trilogiei Star Wars, este ofiter acoperit al NASA si al Agentiei pentru Securitate Nationala (din care s-a nascut mai târziu CIA).
Coroborând faptele si cu informatii pe care le-am aflat de la alte persoane, eu nu cred ca ceea ce a spus Bush si ceea ce a vazut Cathy a fost doar un program de control al mintii. Cred ca pur si simplu Bush i-a revelat lui Cathy Marele Secret, ca o rasa reptiliana dintr-o alta dimensiune controleaza planeta de mii de ani. Mai cunosc si alte persoane care l-au vazut pe Bush schimbându-se într-o reptila. Presedintele Mexicului din anii 80, Miguel De La Madrid, s-a folosit de asemenea de Cathy în starea ei de transa. Cathy povesteste ca acesta i-a relatat Legenda Iguanei si i-a explicat ca niste extraterestri cu forme de sopârle au coborât în Mexic si au luat contact cu populatia mayasa.
Piramidele mayase, cunoasterea lor astronomica avansata si obiceiul de a sacrifica fecioare au fost inspirate de acesti extraterestri reptilieni. Presedintele a adaugat ca acestia s-au încrucisat cu mayasii pentru a da nastere unei forme de viata în care sa poata sa locuiasca. De La Madrid i-a spus lui Cathy ca mostenitorii acestor linii genealogice au capacitatea de a se transforma ca niste cameleoni, oscilând între forma umana si cea de iguana – “un vehicul perfect pentru a se transforma în lideri mondiali”, a conchis el. Presedintele a pretins ca are el însusi stramosi cu gene încrucisate, lucru care îi permitea sa se transforme la vointa într-o iguana, si invers. S-a schimbat apoi în fata ei, la fel ca si Bush, capatând o limba si ochi ca de sopârla. Deloc surprinzator, Cathy a continuat sa creada ca asista la o proiectie holografica, dar oare chiar asa sa fi fost? Si daca De La Madrid spunea adevarul? Acest comportament de cameleon nu este decât o alta expresie pentru formula des uzitata în antichitate referitoare la “schimbarea formei”.
Inclusiv savantii moderni cu mintea deschisa accepta astazi aceasta posibilitate. Schimbarea formei este o capacitate a mintii de a proiecta o alta imagine fizica în fata celor din jur. Tot ce exista este energie care vibreaza pe o anumita frecventa. Prin folosirea mintii pentru a schimba frecventa de vibratie, poti aparea în ce forma vrei. Multi martori oculari au vorbit de asa-zisii “barbati în negru” care s-au materializat iar apoi s-au dematerializat în fata lor. Fenomenul se întâmpla de obicei atunci când cineva care divulga informatii despre OZN-uri sau extraterestri trebuie speriat si amenintat.
Extraterestrii pot face acest lucru pentru ca sunt fiinte interdimensionale care pot aparea în orice forma doresc. Asa se explica obsesia familiilor din elita liniilor genealogice încrucisate pentru a-si pastra puritatea genetica. De fapt, ele urmaresc sa-si pastreze structura genetica ce le permite sa se deplaseze între dimensiuni si sa-si schimbe forma, aparând când ca oameni, când ca reptile. Daca structura genetica se îndeparteaza prea mult de originea ei reptiliana, ei îsi pierd aceste capacitati. Cathy povesteste ca o alta experienta conexa cu extraterestrii s-a petrecut la laboratorul pentru controlul mintii de la Centrul pentru Zboruri Spatiale Goddard, de lânga Washington DC, în prezenta lui Bill si Bob Bennett, doua personaje binecunoscute în politica Statelor Unite si adânc infiltrate în reteaua Fratiei. Iata ce a experimentat Cathy, dupa ce i s-au dat droguri pentru modificarea starii psihice: “L-am auzit pe Bill Bennett vorbind în întunericul din jur: ‚Acesta este fratele meu, Bob. El si cu mine suntem o singura fiinta. Suntem proveniti din alta dimensiune – doua fiinte dintr-un alt plan’. Luminile high-tech care se roteau în jurul meu m-au convins ca ma deplasez si eu într-o alta dimensiune, la fel ca si ei. O raza laser a lovit peretele din fata mea, explodând într-o imagine panoramica a unei receptii la Casa Alba. Era ca si cum m-as fi aflat acolo. Întrucât nu cunosteam pe nimeni, am întrebat agitata: ‚Cine sunt acesti oameni?’ ‚Nu sunt oameni, iar aceasta nu este o nava spatiala’, mi-a raspuns Bennett. În timp ce vorbea, imaginea holografica s-a schimbat usor, astfel încât oamenii de dinainte au capatat forme de sopârle. ‚Bine ai venit pe cel de-al doilea nivel al lumii noastre subterane. Acestea nu este decât o reflexie în oglinda a primului nivel, respectiv o dimensiune extraterestra. Noi venim dintr-un plan trans-dimensional care include toate dimensiunile…”. ‚Te-am luat în dimensiunea mea pentru a stabili o legatura mai puternica cu mintea ta decât mi-ar permite planul terestru, mi-a spus Bill Bennett. Fiind extraterestru, tot ce trebuie sa fac este sa îmi proiectez gândurile în mintea ta, pentru ca ele sa devina propriile tale gânduri’”.
Desi pare o simpla tehnica de programare, nu pot sa nu ma întreb, date fiind si celelalte dovezi pe care le voi prezenta în continuare, daca nu ar fi mai veridic sa credem ca, sub influenta drogurilor si a celorlalte metode de control aplicate asupra ei, mintea lui Cathy a trecut pur si simplu pe frecventa pe care opereaza reptilienii. Acestia provin din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni si nu îsi folosesc corpurile fizice decât ca instrumente pentru a manipula cea de-a treia dimensiune. De aceea, mi s-ar parea normal ca, în masura în care îti poti acorda mintea la dimensiunea lor, sa îi poti vedea asa cum sunt în realitate. Povestea lui Cathy se suprapune peste alte relatari ale unor persoane rapite, care confirma ca rapitorii lor aratau mai întâi ca niste oameni, pentru a se transforma apoi în reptile umanoide.
Sunt oare toti acesti oameni într-adevar rapiti de extraterestri în navele lor zburatoare, sau sunt supusi ei unui program de control al mintii precum cel experimentat de Cathy O’Brien, care le permite sa se conecteze la regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni? În cartea sa, Teama si dezgust în Las Vegas, Hunter S. Thompson descrie cum a vazut asemenea reptile pe când era drogat, iar un barbat pe care l-am cunoscut în timpul celor 15 zile cât am stat în SUA mi-a povestit o istorie similara. Prin anii 60 facea abuz de LSD si într-o asemenea stare de constiinta alterata vedea unii oameni ca fiind normali, în timp ce altii îi apareau ca niste sopârle si alte reptile umanoide. O vreme a crezut ca are halucinatii, dar luând regulat doze mari de drog, a sfârsit prin a-si da seama ca ceea ce vedea nu era o halucinatie, ci o ridicare a valului vibratoriu care îi permitea sa vada fortele care îi controleaza pe oameni, dincolo de planul fizic.
Întotdeauna, aceiasi oameni capatau fete de sopârla si aceiasi oameni îsi pastrau chipul uman. Nu se schimbau niciodata între ei. A început sa-si dea de asemenea seama ca cei cu fete de sopârla reactioneaza întotdeauna la fel în fata filmelor, a programelor de televiziune, etc. “Obisnuiam sa ne distram si sa spunem: ‚Vin sopârlele’”, mi-a povestit el. Era convins ca exista un “câmp morfogenetic”, ca sa-i folosesc propria expresie, care influenteaza ADN-ul oamenilor-sopârla si le aliniaza structura celulara la tiparul genetic reptilian. Cu cât cineva are mai multe gene reptiliene, cu atât mai usor îi este sa stabileasca aceasta comunicare cu câmpul morfogenetic, respectiv sa fie controlat. Persoanele cu structura celulara cea mai aliniata la câmpul morfogenetic sunt familiile Elitei care conduce lumea la ora actuala. Nu este o întâmplare faptul ca Printesa de Wales Diana obisnuia sa îi numeasca pe Windsor-i “sopârle” si “reptile”. Facea acest lucru cu toata seriozitatea. “Nu sunt umani”, spunea ea.
Am aflat acest lucru de la o confidenta apropiata a Dianei, pe care o voi cita pe larg mai târziu în aceasta carte. La sfârsitul celor 15 zile petrecute în America, în care am întâlnit o sumedenie de oameni care mi-au spus acelasi lucru: ca au vazut oameni transformându-se în reptile, ma aflam în sala de conferinte a expozitiei “Whole Life” din Minneapolis, si tineam o prelegere. O doamna din public mi-a spus ca are puteri extrasenzoriale si ca stie despre ce vorbesc, caci putea vedea reptilele din interiorul oamenilor, în special al politicienilor, oamenilor de afaceri, bancherilor si elitei militare.”
Continuare partea a 4a…
Partea a 4a continuare…
“Avea acest dar deoarece putea vedea dincolo de aparenta fizica, patrunzând cu usurinta în regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni, în care rezida acesti reptilieni. Ce i-a spus Miguel De La Madrid lui Cathy O’Brien? Ca aceste fiinte cu sânge încrucisat pot oscila între înfatisarea de om si cea de iguana, la fel ca un cameleon – “un vehicul perfect pentru transformarea în lideri ai lumii”. Doamna cu puteri psihice mi-a spus ca aproape toti oamenii aflati în pozitii de vârf ale puterii fac parte din categoria reptilelor, desi existau printre ei si oameni normali, “coplesiti si controlati” însa de reptile. Fara a fi ei însisi reptilieni, acesti oameni sunt posedati de cei din urma. Exista apoi reptilieni “cu sânge integral”, care îsi ascund adevarata natura sub înfatisarea umana, si “hibrizi”, oameni cu sânge încrucisat posedati de reptilienii din cea de-a patra dimensiune.
Mai exista si reptilieni care se manifesta direct în aceasta dimensiune, dar acestia nu-si pot pastra indefinit înfatisarea. O parte din “barbatii în negru” fac parte din aceasta categorie. Multi oameni posedati nu au nici cea mai mica idee de acest lucru, dar gândurile lor sunt gândurile reptilienilor. Ei actioneaza în sensul împlinirii Agendei, fara sa-si dea seama ce fac si de ce sunt pusi sa actioneze în acest fel.
Familiile Elitei conducatoare, precum Rothschlid-zii si Windsor-ii, sunt reptilieni cu sânge integral care se ascund sub înfatisarea umana stiind perfect cine sunt si care este Agenda pe care încearca sa o implementeze. Un alt comentariu pe care l-a facut doamna în cauza s-a referit la familia Clinton: în timp ce Hillary Clinton era o femeie-reptilian cu drepturi depline, Bill Clinton nu era decât un om posedat de reptilieni. Aceasta informatie mi s-a parut extrem de interesanta, caci propriile mele cercetari, la fel ca studiile altor persoane preocupate de acest domeniu, au scos la iveala faptul ca Hillary Clinton este situata mult mai sus în ierarhie decât Bill, care nu reprezinta decât un pion în acest joc, desi are sânge încrucisat. La nevoie, superiorii lui pot renunta oricând la serviciile sale.
Nu întotdeauna cei mai puternici oameni sunt plasati în pozitiile aparent cele mai influente. Adevarata putere o detin cei care trag sforile. Mai exista o diferenta importanta între cei cu sânge pur si cei cu sânge încrucisat. Tot ce exista are un substrat energetic sonor (vibratoriu). Atunci când gândim sau simtim, noi emitem unde energetice care modifica prin rezonanta câmpul din jur, facându-l sa vibreze pe acelasi nivel de frecventa. Aceste unde reprezinta sunete care nu pot fi percepute de auzul uman. Nici o forma nu poate exista fara un sunet corespondent.
Asa cum puteti vedea din fantastica serie de filme video numita Cymatics, sunetul este cel care transforma materia în forma. Aceste filme prezinta structurile uimitoare, de multe ori în forme geometrice, în care se aranjeaza nisipul si alte particule asezate pe un platou de metal supus vibratiei prin diferite sunete. Fiecare schimbare a sunetului conduce la o schimbare corespunzatoare a structurilor geometrice. Fenomenul este similar celui descris la începutul acestui capitol, care genereaza formarea cercurilor concentrice ale orbitelor planetare în jurul soarelui. Sistemul solar este el însusi o creatie a sunetului, la fel ca tot ceea ce exista în creatie. La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul era… un sunet.
În seria de filme intitulata Cymatics putem vedea transformarea particulelor în mini-planete, sisteme solare si galaxii, prin simpla putere a sunetelor. Între altele, sunetele reprezinta un incredibil remediu vindecator. Punerea în rezonanta a corpului si organelor cu sunetele lor corespondente permite vindecarea acestora. O boala nu înseamna altceva decât o stare de dizarmonie a starii naturale de vibratie a organismului, generata de gândurile si sentimentele noastre dezechilibrate, care altereaza vibratia originala a corpului.
Asa se explica de ce stresul emotional poate conduce la îmbolnavire. Lucrurile sunt cât se poate de simple. Înca si mai uimitor este faptul ca particulele de nisip prezentate în seria de filme Cymatics iau forme aproape umane atunci când sunt emise anumite sunete. Corpurile noastre sunt ele însele produse de anumite energii, iar daca mintea noastra ar fi suficient de puternica pentru a modifica aceste energii formatoare, corpul nostru si-ar putea schimba forma sau ar putea disparea complet din aceasta dimensiune. Acesta este fenomenul numit schimbarea formei. Nu este vorba de un miracol, ci de un fapt stiintific, de o lege naturala a creatiei, care explica, între altele, felul în care îsi pot schimba forma reptilienii cu sânge pur din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni, oscilând între înfatisarea de om si cea de reptila. Ei nu îsi schimba decât forma exterioara.
În dimensiunea noastra apar ca oameni, dar aceasta nu este decât o schimbare a învelisului. Esenta lor ramâne neschimbata. Dupa ce am terminat prima redactare a acestui capitol am cunoscut o alta femeie, de data aceasta în Anglia, care mi-a spus ca este maritata cu un barbat implicat în ritualurile satanice ale Fratiei. Acesta este administrator al unei zone numite Burnham Beeches, situata lânga granita dintre Buckinghamshire si Berkshire, la câtiva kilometri de Slough, la vest de Londra. Locul este vestit pentru ritualurile satanice practicate aici, fiind mentionat chiar în Registrul Cadastral facut din ordinul lui Wilhelm Cuceritorul în secolul al XI-lea. Pe la începutul anilor 70, doamna în cauza îsi plimba câinele prin aceasta regiune, când a vazut un personaj îmbracat într-o roba lunga de culoare rosie. Când si-a ridicat capul, a vazut ca avea o fata de sopârla. Evident, s-a gândit ca este nebuna, dar cu siguranta nu a fost o iluzie. “Sopârla” era cât se poate de reala, nu era o aparitie.
Având capacitati extrasenzoriale, mai târziu a început sa vada (la fel ca si doamna din America) oameni transformându-se în sopârle în fata ochilor sai, sau fiind posedati de imagini ale unor sopârle suprapuse peste forma lor. În sectiunea cu ilustratii veti vedea imaginea pe care o percepe cu ochii mintii o artista, descrisa în termeni similari de multe alte persoane. La data de 20 iulie 1988, mai multi oameni din Bishopsville, South Carolina, s-au plâns ca au fost terorizati de “un om-sopârla cu o înaltime de 2,20 metri, fara par, sprâncene sau buze, cu trei degete la fiecare mâna si ochi mari de culoare rosie”. Cinci persoane au raportat aparitia acestui om-sopârla, iar povestea a fost relatata în Los Angeles Times si în Herald Examiner.
Daca nu te opui fluxului vietii si asculti vocea intuitiei, incredibilele sincronicitati care te înconjoara de pretutindeni îti arata tot ce trebuie sa stii si te ghideaza prin aceasta perdea de fum si galerie de oglinzi înselatoare pe care o numim realitate. Într-o zi din februarie 1998 ma aflam la Johannesburg, în Africa de Sud. Am avut atunci o conversatie de cinci ore cu un saman zulu pe nume Credo Mutwa. Cuvântul “zulu” înseamna “oameni veniti din stele”, iar aceasta populatie crede ca este o rasa regala venita de pe o alta planeta. Am vorbit despre manipularea globala si mi-a transmis convingerea lui ca în spatele Fratiei alcatuite din monarhi, politicieni, bancheri si patroni de mas-media se ascunde de fapt o rasa extraterestra.
M-am întors apoi în casa în care locuiam si am început sa-mi notez în laptop tot ce mi-a spus, dupa care am coborât în salon. La televizor tocmai începea un film intitulat The Arrival3, despre o rasa extraterestra reptiliana care a preluat controlul asupra planetei operând prin trupuri umane si schimbându-si înfatisarea. Sincronicitatea era perfecta! Era evident ca cineva încerca sa-mi comunice ceva. Iar acel ceva era adevarul. Un alt film mai putin cunoscut pe care l-am vazut în acea perioada se intitula Ei sunt vii, tema fiind aceeasi. În sfârsit, a mai fost un film cu exact aceeasi tema, intitulat Invazia extraterestra. Dar filmul care s-a apropiat cel mai mult de adevar este serialul american de televiziune care a rulat pe micile ecrane prin anii 80, intitulat V.
Filmul prezinta aceeasi rasa extraterestra de reptilieni care preia controlul asupra planetei aratând exact ca oamenii. Reptilele sunt prezentate ca si cum ar fi acoperite cu un fel de piele din latex, lucru care nu corespunde realitatii, dar tema filmului se suprapune aproape perfect peste realitate, aratându-ne ce ni s-ar putea întâmpla daca nu ne vom trezi rapid la realitate. Va recomand insistent sa faceti rost de o caseta video cu acest film, pentru a avea o imagine vizuala a lucrurilor expuse în aceasta carte. Unul din cei mai importanti cercetatori ai acestui fenomen a fost americanca Alex Christopher, autoare a unei lucrari în doua volume intitulata Cutia Pandorei, în care aminteste de prezenta reptilienilor pe aceasta planeta. Alex i-a vazut pe reptilieni si pe cenusiii cu ochi mari (dupa cum îi numeste ea).
Ea povesteste ca într-o noapte, pe când se afla în casa ei din Panama City, Florida, a fost strigata la ora 2:30 dimineata de vecinii înnebuniti de spaima, o femeie si partenerul ei de viata, pilot de avion pe o linie comerciala. Când a alergat sa vada despre ce este vorba, a gasit-o pe femeie lesinând, cu ochii iesiti din orbite. Alex sustine ca a simtit o energie incredibila care încerca sa patrunda în mintea ei. S-a gândit ca este vorba de radiatii. Într-adevar, a doua zi toate plantele din zona murisera. I-a luat pe cei doi si i-a scos afara, unde au stat de vorba o vreme. Acestia i-au povestit ca tocmai faceau dragoste, când a început incidentul. Acest lucru nu este întâmplator, caci reptilienii se hranesc cu emotiile si cu energia sexuala a oamenilor, ceea ce explica de ce este atât de important sexul în ritualurile satanice închinate “demonilor”, adica exact acestor reptilieni. Cei doi i-au povestit ca au vazut un flash luminos, dupa care au fost trasi jos din pat. Barbatul înca mai avea o vânataie facuta de o palma cu degete lungi de circa 25 de centimetri, cu gheare care i-au sfâsiat pielea.
A doua zi locul s-a inflamat, devenind atât de dureros încât nu putea suporta nici o atingere. Alex Christopher a pastrat aceste imagini înregistrate pe o caseta video. Dupa ce cuplul s-a calmat si Alex s-a întors acasa, s-a trezit ea însasi fata în fata cu un reptilian. Iata cum povesteste ea incidentul: “M-am trezit din somn si am vazut lânga pat o ‚fiinta’. Avea ochii galbeni cu pupile ca de sarpe, urechi ascutite si rânjea cu toata fata. Purta un combinezon argintiu si m-a speriat de moarte. Mi-am tras patura peste cap si am început sa tip… Sa vezi acest rânjet de motan Cheshire4 si acei ochi malitiosi… era prea mult pentru mine! Am vazut acest gen de fiinte si cu alte ocazii. Avea nasul turtit si o înfatisare aproape umana, exceptând ochii si pielea cenusie… … Mai târziu, în anul 1991, lucram într-o cladire dintr-un mare oras, când am facut o pauza la ora 6:00 seara. Fara sa-mi dau seama când trece timpul, m-am trezit ca s-a facut ora 10:30. Am început sa-mi aduc apoi aminte ce s-a întâmplat: am fost luata la bordul unei nave spatiale, trecând prin cele patru etaje superiore ale cladirii si prin acoperis. Pe nava se aflau germani si americani care lucrau împreuna cu niste extraterestri cenusii. Am fost dusi într-o alta încapere, unde i-am putut vedea din nou pe reptilienii (pe cei pe care obisnuiesc sa-i numesc ‚pui de Godzille’) cu dintii scurti si ochii galbeni oblici. Acestia sunt fiintele cele mai crude pe care vi le-ati putea imagina. Chiar si mirosul lor este odios”.
Continuare partea a 5a…
Partea a 5a…
“Germanii si americanii aflati pe nava purtau ecusoane pe care aparea un triunghi albastru în interiorul caruia se afla un dragon cu ochii rosii, înconjurat de un cerc. O prietena i-a spus mai târziu ca a vazut acest simbol în Statele Unite, la Fort Walden. Simbolul sarpelui înaripat a putut fi vazut si pe insigna soldatului israelian care o sustinea pe fiica primului ministru asasinat, Yitzhak Rabin, la funeraliile tatalui ei, în anul 1995 (vezi numarul din 290 noiembrie 1995 al revistei Newsweek). Unul din locurile pe care Alex Christopher le-a studiat cel mai amanuntit este noul aeroport din Denver, care are faima de a fi o acoperire pentru o baza subterana extraterestra în care lucreaza atât oameni cât si reptilieni. Cu siguranta, este un loc ciudat.
Prima mea conferinta pe aceasta tema a conspiratiei pe care am tinut-o în Statele Unite a avut loc la Denver, în august 1996. Am aterizat pe aeroportul acestui oras fara sa am vreo idee despre sinistra sa reputatie. De îndata ce am coborât din avion am simtit însa o energie extrem de ciudata, ca o apasare neplacuta. Aeroportul a fost construit cu costuri imense pe un teren deschis aflat la mare distanta de Denver si este plin de simboluri masonice. Exista inclusiv gargui5, figuri de reptile înaripate, la fel ca cele care decoreaza caminele aristocratiei reptiliene din Marea Britanie, precum si bisericile si catedralele din Europa construite de Fratie.
Asemenea gargui exista si pe cladirea din Dealey Plaza, locul în care a fost asasinat presedintele Kennedy, iar acum puteam sa-i vad si într-un aeroport modern construit – se spune – pe o baza subterana reptiliana. Garguii sunt simboluri ale reptilienilor, ceea ce explica de ce pot fi gasiti în aeroportul din Denver. Coloana frontala a aeroportului este marcata cu simbolul francmason al compasului si da în Marea Sala, un alt termen francmason. Unul din peretii acestei sali este acoperit cu o pictura murala grotesca, plina de simboluri malefice, inclusiv trei sicrie cu trei femei moarte în ele: o evreica, o indianca americana si o negresa. O alta fata tine în mâna o tablita mayasa care descrie distrugerea civilizatiei.
Un personaj urias, descris de Alex Christopher ca un fel de Darth Vader6 verde, sta deasupra unui oras distrus, cu o sabie în mâna. Imaginea mai prezinta un drum pe care merg femei tinând în brate copii morti. Copii de toate rasele predau armele tarilor lor unui copil german cu pumnul de fier, care tine în mâna o nicovala. Se spune ca orasul Denver este programat sa devina capitala sectorului de vest al Statelor Unite în cadrul statului fascist intitulat Noua Ordine Mondiala, care ar trebui instaurat cândva, dupa anul 2000. Capitala sectorului de est ar urma sa devina orasul Atlanta. Îmi amintesc ca am sesizat cu câtiva ani în urma similitudinea uluitoare a aeroportului din Atlanta cu cel din Denver. Acum înteleg de ce seamana atât de bine cele doua structuri. Principalul centru al Noii Ordini Mondiale urmeaza sa devina statul Colorado. Însasi regina Angliei a cumparat teren în acest stat, desigur, sub acoperire. Asa cum veti vedea mai târziu, familia regala britanica este masiv implicata în toata aceasta poveste, inclusiv în moartea printesei Diana. Unul din principalii oameni de legatura ai lui Christopher a fost Phil Schneider, fiul unui comandant de submarin din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, care a primit sarcina de a construi mai multe baze subterane la mare adâncime în Statele Unite. Am vazut personal o parte din casetele video înregistrate cu conferintele lui atunci când a început sa vorbeasca public despre vasta retea de baze, orase si tuneluri subterane din SUA. A murit mai târziu, în circumstante stranii, care ar fi trebuit sa para o “sinucidere”. Schneider a afirmat ca aeroportul din Denver este conectat cu o baza subterana situata la mare adâncime, care are cel putin opt nivele si include un oras subteran pe o suprafata de opt kilometri patrati. Alte persoane care au avut acces în interiorul acestei baze subterane povestesc ca în interiorul ei se afla numerosi sclavi umani, multi dintre ei copii, care lucreaza sub controlul reptilienilor. Alte doua baze la a caror constructie pretinde ca a participat Phil Schneider sunt Area 51 din Nevada (o zona cu o reputatie extrem de sinistra) si baza de la Dulce, în New Mexico, conectata printr-o retea de tuneluri cu Laboratorul National din Los Alamos. Am fost eu însumi la Los Alamos, iar vibratia de acolo este absolut îngrozitoare. Dupa ce am vorbit despre invazia reptiliana la un post de radio din SUA, un soldat din armata Statelor Unite stationat la Dulce mi-a trimis o relatare în care mi-a spus ca simte ceva “extrem de ciudat” în acel loc, dar nu-si da seama despre ce este vorba. Iata ce mi-a scris el: Lucram la o activitate de rutina, când un tânar recrut, un mecanic, a intrat în atelier si mi-a spus ca are nevoie urgent de o piesa. Avea la el desenul tehnic si mi-a aratat exact ce anume doreste. Eram aplecati amândoi deasupra bancului de lucru din fata strungului, când i-am privit întâmplator fata. Aceasta parea acoperita de un film semitransparent sau de un fel de ceata. Trasaturile umane s-au estompat si în locul lor au aparut niste ochi galbeni si o piele solzoasa, fara par. Mai târziu, el a vazut aceeasi transformare petrecându-se cu un soldat care pazea poarta de intrare în baza militara de la Dulce. Alti martori oculari au descris transformari cameleonice similare petrecute la Spitalul Militar Madigan de lânga Fort Lewis, la sud de Seattle, în statul Washington. Jason Bishop III a facut un studiu extins al operatiunii Dulce si a ajuns la concluzia ca în aceasta a fost implicat un cartel despre care vorbesc într-una din cartile mele anterioare (Si adevarul va va face liberi), care include organizatii precum Rand Corporation, General Electric, AT&T, Hughes Aircraft, Northrop Corporation, Sandia Corporation, Stanford Research Institute, Walsh Construction, Bechtel Corporation, Colorado School of Mines, si asa mai departe. Una din verigile majore în Fratia reptiliana este Corporatia Bechtel. La Dulce exista cel putin sapte niveluri subterane, probabil chiar mai multe. Bishop a adunat marturii ale unor muncitori care au lucrat acolo si care i-au povestit ce au vazut. Relatarile lor se potrivesc perfect cu cele din Tablitele Sumeriene, care povestesc cum Anunnaki încruciseaza diferite specii, producând hibrizi dintre cei mai hidosi. Iata o asemenea sinteza a relatarilor muncitorilor care au lucrat la Dulce: “Nivelul sase este poreclit ‚Sala Cosmarurilor’, caci aici este situat Laboratorul Genetic. Am obtinut urmatoarele relatari de la muncitorii care au vazut câte ceva din aceste experimente bizare: ‚Am vazut “oameni” cu membre multiple, care semanau cu o caracatita pe jumatate umana. Erau o sumedenie de oameni-sopârle tinuti în custi si de creaturi cu blana, care aveau mâini de om si plângeau la fel ca si copiii mici, imitând cuvintele rostite de oameni’. Mai existau pesti, scoici, pasari si soareci care nu aminteau decât vag de aceste specii. Existau custi în care erau tinuti umanoizi înaripati, un fel de lilieci grotesti cu o înaltime de 1,1-2,20 metri. Apareau de asemenea tot felul de figuri ca niste dragoni si reptile de toate felurile. Nivelul sapte era si mai straniu. Mii de cadavre de oameni sau de oameni-animale erau tinute aici în depozite frigorifice, aliniate pe rânduri. Existau de asemenea embrioni în diferite stadii de evolutie. Unul dintre muncitori mi-a povestit: ‚… Am vazut multi oameni tinuti în custi, de regula ametiti sau drogati, dar uneori trezindu-se si tipând dupa ajutor. Ni s-a spus ca erau nebuni si ca oamenii de stiinta faceau teste cu droguri de mare risc în încercarea de a vindeca nebunia. Ni s-a cerut sa nu vorbim niciodata cu ei. La început am crezut aceasta poveste, dar în anul 1978 am descoperit adevarul’”. Aceasta descoperire a stat la baza “razboaielor de la Dulce”, o batalie între oameni si extraterestri care a avut loc în anul 1979, când multi oameni de stiinta si membri ai personalului militar au fost ucisi. Phil Schneider sustine ca a luat parte la un schimb de focuri între oameni si extraterestrii de la Dulce, în timpul caruia a fost lovit drept în piept de o arma cu laser, în urma careia i-a ramas o cicatrice extrem de urâta, pe care si-a expus-o public. În urma acestui conflict, baza militara a fost închisa o vreme, dar între timp s-a redeschis. O alta baza subterana reptiliana este cea de sub Boynton Canyon, din Sedona, California. Se crede ca centrul acestei baze se afla în asa-numitul Canion Secret. Alte baze si orase subterane similare exista pretutindeni în lume, fiind conectate între ele prin tuneluri prin care circula “metrouri” cu o viteza incredibila. Tunelurile sunt construite extrem de rapid, printr-o tehnologie de tip Subterrene, o masinarie cu putere nucleara care topeste si remodeleaza pietrele, dându-le forma peretilor galeriilor. Tehnologia a fost pusa la punct în Laboratorul de la Los Alamos. Nu este deloc întâmplator faptul ca majoritatea testelor nucleare s-au realizat în Nevada si New Mexico, cele doua locuri în care exista majoritatea bazelor subterane ale reptilienilor. Oare au fost facute aceste teste cu scopul de a produce caverne uriase în pamânt? Un alt subiect pe care mi l-au relatat multe din contactele mele se refera la faptul ca reptilienii se hranesc cu energie nucleara.”
Continuare partea a 6a…
Partea a 6a…
“Cum arata “ei” Sintetizând toate cercetarile mele, relatarile pe care le-am citit si pe care le-am auzit de la oameni care pretind ca au întâlnit asemenea umanoizi reptilieni, descrierea care li se potriveste cel mai bine este urmatoarea: exista multe tipuri de rase de reptilieni pur-sânge sau încrucisate. Elita lor este cunoscuta în literatura OZN-istica sub numele de draconieni. Acestia sunt niste fiinte cu o înaltime medie de 2,2-3,8 metri, cu aripi din piele sustinute de niste oase lungi. Aripile pot fi înfasurate la spate. Ele stau la baza unor expresii precum “sarpe înaripat” sau “înger cazut”, dar si a dragonilor înaripati care apar sub forma de gargui. Pelerina purtata de contele Dracula reprezinta un simbol al acestor aripi. De altfel, în romanele sale, Bram Stoker îl numeste pe contele Dracula un înger cazut. Draconienii înaripati mai sunt cunoscuti si sub numele de rasa dragonilor. O parte din zeii antichitatii erau prezentati ca niste oameni-pasari. Aceasta ar putea fi una din originile simbolismului pasarii Phoenix si al vulturului care apare în însemnele Fratiei, dar mai ales a semnificatiilor ezoterice ale acestora. În Biblie, Satan este prezentat ca o reptila. O parte a ierarhiei reptiliene pare sa fie de rasa alba (chiar albinoasa), si nu verde sau maronie, asa cum sunt prezentati de multe ori acesti extraterestri. În aceasta categorie intra de pilda descrierea ciudatului umanoid “albinos” cu fata de sopârla care a iesit din cladirea de birouri din Aurora, lânga Denver. Draconienii sunt “rasa regala” a reptilienilor, iar casta cea mai înalta în rândul acestora sunt albinosii, care par sa aiba niste coarne conice situate la jumatatea distantei dintre sprâncene si crestetul capului. Aceasta imagine m-a frapat de la bun început, caci “zeii” si regii din antichitate erau ilustrati de multe ori purtând coafuri încornorate – cu siguranta un simbol al acestor reptilieni “de vita regala”. Alte specii, cum sunt cei din clasa soldatilor si a savantilor, sunt cunoscuti sub numele de reptoizi. Acestia nu au aripi, dar au în schimb sânge rece. Solzii lor sunt mult mai lati în partea din spate si au trei degete subtiri, plus un deget mare (orientat în directie opusa). La picioare au tot trei degete, plus un al patrulea orientat lateral. Degetele sunt înzestrate cu gheare scurte si tocite. Au ochii mari, ca de pisica, cu sclipiri rosiatice, si o gura ca o fanta subtire. Unii au ochi negri sau albi, cu pupile orientate vertical (la fel ca în exemplul descris de doamna din Aurora). Reptilienii au o înaltime cuprinsa între 2-4 metri, fiind aproape sigur “uriasii” descrisi în atâtea legende si texte antice. Unii au cozi, altii nu. O alta planeta asupra careia si-au exercitat influenta a fost Marte, asa ca nu este exclus ca o parte din martienii albi care au ajuns pe planeta noastra sa fi fost deja specii încrucisate. Zecharia Sitchin emite el însusi ipoteza ca Anunnaki ar fi mers mai întâi pe Marte, înainte de a veni pe pamânt. Acest scenariu ar completa puzzle-ul si ar explica aparenta conexiune genetica dintre Anunnaki si martienii albi de care vorbeste Brian Desborough. O mare preoteasa de rang înalt a Fratiei, care a reusit sa se smulga din ghearele acesteia (cel putin la data când am vorbit eu cu ea), sustine ca reptilienii Anunnaki au invadat cu mult timp în urma planeta Marte, iar martienii albi au fost nevoiti sa îsi paraseasca planeta mama, venind pe pamânt. Anunnaki i-au urmat însa, desi personal nu ma îndoiesc ca acestia continua sa foloseasca bazele de pe Marte inclusiv la ora actuala. Ori de câte ori apare pericolul ca o imagine de pe Marte prelevata de NASA sa ajunga la cunostinta opiniei publice, aceasta dispare ca prin farmec. Un lucru este cert: oricare ar fi originea rasei albe, aceasta a fost principalul vehicul al programului de încrucisare genetica al reptilienilor Anunnaki care sta la baza planului lor de ocupare a pamântului. Cercetatorii mai cred ca reptilienii controleaza o alta rasa de extraterestri, asa-numitii cenusii, cele mai cunoscute figuri de extraterestri din epoca noastra, cu ochii lor mari si negri. Marea majoritate a relatarilor care descriu rapiri facute de extraterestri se refera la acesti cenusii. În lucrarile sale, Jason Bishop III descrie astfel ierarhia controlului: draconienii (reptilienii înaripati), draconienii neînaripati, cenusiii, iar la baza piramidei oamenii. Se pare ca exista de asemenea o “alianta” reptiliana cu alte grupuri de extraterestri. Literatura de specialitate sugereaza ca sacrificiile umane aduse “zeilor” în antichitate, si în special sacrificarea copiilor, se faceau în beneficiul reptilienilor, care le impuneau (una din trasaturile care caracterizeaza creierul reptilian este ritualismul). Personal, am convingerea ca aceasta ipoteza este adevarata, dovedindu-se extrem de relevanta în a doua parte a cartii de fata. În momentul mortii care survine în urma sacrificiului ritual, la baza creierului se acumuleaza o forma de adrenalina, extrem de puternica la copii. Se spune ca aceasta este substanta pe care o doresc reptilienii (si rudele lor încrucisate). Este cert de asemenea ca ei se hranesc cu sânge si cu carne de om. Aceste sacrificii închinate în antichitate zeilor (reptilienilor) continua pâna în zilele noastre. Una din principalele concluzii ale tuturor cercetarilor facute pe tema reptilienilor este ca acestia sunt complet lipsiti de emotii si de sentimente, hranindu-se în regiunea de jos a celei de-a patra dimensiuni cu emotiile inferioare ale oamenilor, precum frica, vinovatia si agresiunea. Ori de câte ori emitem asemenea vibratii, noi nu le putem vedea în lumea în care traim, caci ele rezoneaza cu regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni, unde sunt absorbite de reptilieni. Cu cât reusesc sa stimuleze mai mult aceste vibratii inferioare, cu atât mai mare este energia cu care se hranesc acestia. Asa se explica numeroasele razboaie umane, genocidurile, sacrificarea în masa a animalelor, perversiunile sexuale care dau nastere unor energii negative extrem de puternice si ritualurile de magie neagra, care includ sacrificii si care se desfasoara la o scara care îi va ului pe cei care nu au studiat acest subiect. Fiii zeilor Programul de încrucisare genetica al reptilienilor a început prin crearea unui hibrid Anunnaki-uman (Adam?), acum 200.000-300.000 de ani. Personal, am convingerea ca au existat si alte rase extraterestre care au facut experimente de încrucisare genetica cu oamenii, dând nastere marilor profeti si altor fiinte exceptionale, dar ma voi concentra în continuare exclusiv asupra experimentelor grupului reptilian, singurul interesat sa controleze si sa manipuleze destinul oamenilor. Evident, cu cât ne îndepartam mai mult în timp, cu atât mai greu devine procesul de stabilire a faptelor reale, dar exista suficiente dovezi care confirma ceea ce s-a întâmplat în cele vremuri. Cu cât analizez mai mult aceasta poveste, cu atât mai limpede îmi devine faptul ca reptilienii au repetat pe pamânt ceea ce au facut initial pe Marte. Ei s-au infiltrat în rândurile populatiei planetei prin încrucisari genetice, dupa care au preluat puterea. Am convingerea ca atunci când au venit pe pamânt, martienii albi aveau deja linii genealogice mixte (reptiliene/ariene). Una din principalele locatii în care s-au stabilit Anunnaki si martienii (sau arienii), în special în timpul si imediat dupa cataclismul generat de Venus în jurul anului 4800 î.Ch., au fost muntii din Turcia, Iran si Kurdistan. Acestea au fost locurile din care au invadat ei pamântul dupa retragerea apelor. Ei sunt cei care au creat civilizatiile avansate care au aparut “instantaneu” în câmpiile Sumerului, Egiptului, Babilonului si în Valea Indului. Unul din centrele cele mai importante ale reptilienilor Anunnaki pare sa fi fost situat în Muntii Caucaz, locatie care va aparea în mod repetat în povestea noastra. Am banuiala ca în aceasta regiune s-a desfasurat un program masiv de încrucisare genetica, probabil subteran, în urma caruia a rezultat un numar mare de copii cu sânge mixt. Una din caracteristicile particulare ale acestei regiuni este numarul foarte mare de oameni cu Rh negativ (adica cu sânge rhesus negativ). De multe ori, copiii care au Rh negativ se învinetesc (albastresc) imediat dupa nastere. De aici provine originea expresiei “cu sânge albastru” atribuita regalitatii si aristocratiei. Exista o speculatie care spune ca sângele “albastru” (cu Rh negativ) atesta sorgintea martiana, spre deosebire de sângele cu Rh pozitiv, care atesta o origine terestra. Majoritatea oamenilor care au Rh negativ sunt cei de rasa alba. Dupa toate aparentele, genele draconienilor albinosi “de vita regala” au fost folosite pentru a crea liniile genealogice hibride ale monarhilor care au guvernat lumea din acele timpuri stravechi si pâna astazi. Acestia erau semi-zeii de care vorbeau legendele antice, iar rolul lor era de a guverna lumea si de a împlini Agenda stapânilor lor reptilieni. Un lucru este cert: desi Anunnaki s-au încrucisat cu multe rase terestre, rasa alba a ramas principalul vehicul pentru preluarea controlului asupra planetei, iar draconienii din vârful ierarhiei sunt albinosi. Nu este de mirare ca multe din creatiile lor hibride au avut parul blond si ochii albastri. O schimbare majora pare sa se fi produs la scurt timp dupa cataclismele provocate de Venus, caci în timp ce cultura Ubaid (6000-5000 î.Ch.), care a trait pe teritoriul Irakului de astazi, adora zei care aveau forme de sopârle, sumerienii (5000-4000 î.Ch.), care au trait în aceeasi regiune, aveau deja zei cu forme umane. Cu siguranta, exista o legatura între aceasta schimbare si programul de încrucisare genetica din Muntii Caucaz. Elita hibrizilor Anunnaki-oameni a fost descrisa de sumerieni si exista numeroase alte relatari despre încrucisarile extraterestrilor cu oameni, respectiv ale “zeilor” sau “oamenilor veniti din cer” cu oamenii. Chiar în Biblie, exista în Geneza un pasaj faimos care spune: “Când numarul oamenilor de pe pamânt a început sa creasca si lor li s-au nascut fiice, fiii lui Dumnezeu au vazut ca fiicele oamenilor erau frumoase si s-au casatorit cu cele pe care le doreau… Nefilimii au trait pe pamânt în acele zile – dar si dupa aceea – când Fiii lui Dumnezeu s-au dus la fiicele oamenilor si au avut copii cu ele. Acestia au fost eroii din vechime, a caror faima s-a pastrat pâna astazi”. Geneza 6:1-4 În viziunea lui Zecharia Sitchin, cuvântul Nefilim s-ar traduce prin “Cei care au coborât”, în timp ce altii îl traduc prin “Cei cazuti”. La fel, cuvântul “faima” din acest pasaj al Genezei a fost tradus din cuvântul sumerian shem. Traducatorii Bibliei l-au asociat cu ideea de “nume” sau “renume”, dar Sitchin afirma ca adevarata semnificatie a cuvântului shem este aceea de “vehicul din cer”. El sustine ca provine de la radacina shu-mu, care înseamna “cel care este un MU”, iar MU înseamna nava spatiala. În acest caz, “eroii faimosi” devin “oamenii care au coborât din vehiculele lor spatiale”. Ei sunt cei care s-au încrucisat cu femeile pamântene. Dupa parerea mea, acest pasaj din Geneza biblica descrie încrucisarea dintre extraterestri sau intra-teresti si oameni, în urma careia au rezultat hibrizii reptilo-umani. Expresia “Fiii lui Dumnezeu” provine din ebraicul bene-ha-elohim, a carei traducere exacta este “fiii zeilor”. Primele progenituri ale acestor experiente genetice au fost uriasii de care vorbesc legendele si exista numeroase relatari în toata lumea despre aparitia acestor hibrizi. Practic, nu exista rasa sau continent pe care sa nu gasim o legenda despre uriasi. Biblicul Goliat ar putea fi el însusi un simbol al acestor oameni. Indienii americani au numeroase legende despre Poporul din Stele venit din ceruri pentru a se încrucisa cu femeile umane, iar Alex Christopher sustine ca un numitor comun al tuturor rapirilor efectuate de reptilieni în Statele Unite este ca oamenii rapiti au legatura de sânge cu indienii americani. Va reamintesc ca indienii hopi afirma ca au venit la suprafata pamântului de undeva din adâncuri.”
Continuare partea a 7a…
Partea a 7a…
“Exista un text etiopian cu o vechime de câteva mii de ani, intitulat Kebra Nagast (Nagas erau “zeii-serpi” ai indienilor din India, capabili sa îsi schimbe forma la comanda), în care se vorbeste deschis de marimea uriasa a copiilor nascuti în urma încrucisarii genetice dintre oameni si zei. Textul povesteste cum: “… fiicele lui Cain care le-au conceput îngerilor (extraterestrilor) copii gigantici nu i-au putut naste pe acestia, asa ca au murit”. Pasajul continua descriind nasterea prin operatii de cezariana a unora dintre acesti copii: “… dupa ce au spintecat burtile mamelor, acestia au putut fi trasi de cordonul ombilical”. Stravechiul text ebraic Cartea lui Noe si urmarea sa, Cartea lui Enoh, descriu nasterea stranie a unui copil neuman, care va deveni mai târziu Noe, celebrul om care a supravietuit Marelui Potop. Relatarea acestei povesti apare si în Manuscrisele de la Marea Moarta, care au apartinut comunitatii eseniene. Aceasta a trait în Palestina acum 2000 de ani, iar textele sale contin numeroase fragmente din Cartea lui Enoh. Copilul ciudat de care vorbesc aceste texte era fiul lui Lameh. El este descris ca o fiinta neumana, care semana mai mult cu “copiii îngerilor din ceruri”. Noe, copilul lui Lameh, avea pielea alba si parul blond, iar ochii sai umpleau întreaga casa cu o “stralucire aidoma soarelui”. Descrierea unor fiinte cu parul blond si ochii albastri, care luminau ca niste lasere, corespunde misteriosilor “zei” care au aparut în toate culturile lumii. Lameh a întrebat-o pe sotia sa cine este tatal copilului: “Asculta, m-am gândit în sinea mea ca aceasta conceptie s-a datorat Privitorilor si Celor Sfinti… precum si Nefilimilor… iar inima mea se simte tulburata din cauza acestui copil”. În Shahnemeh sau Cartea Regilor, legendara istorie a Iranului scrisa de poetul arab Firdowsi si încheiata în anul 1010, acesta descrie nasterea unui copil pe nume Zal, fiul unei rege numit Sam. La fel ca în cazul lui Lameh, regele este îngrozit de înfatisarea nepamânteana a copilului, care avea un corp foarte mare, “stralucitor ca argintul”, cu parul alb ca al unui batrân, “la fel ca zapada”, si cu o fata stralucitoare ca soarele. Sam îsi numeste fiul: un copil demoniac, adica un copil al daeva-silor (Privitorilor). La fel ca si Patriarhii din Vechiul Testament, iranienii aveau o aversiune fata de copiii extrem de albi. Si cine sunt fiintele cele mai albe între toate, chiar albinoase? Rasa regala a draconienilor. Iata cum îl descrie pe Zal textul Shahnemeh: “Nici o fiinta umana de pe acest pamânt Nu ar fi putut da nastere unui asemenea monstru. Trebuie sa fie din rasa demonilor, Desi are forma si fata de om. Chiar daca nu este un demon, pare totusi Un animal prezentat la circ”. Figura 5: Imaginea straveche a caduceului, adoptat ca simbol de medicina moderna, dar care simbolizeaza multe alte lucruri. Nu este exclus sa simbolizeze inclusiv dubla spirala a ADN-ului, sau poate o lungime de unda ori o frecventa particulara. Mai târziu, Zal s-a însurat cu o printesa straina pe nume Rudabeh, fiica lui Mehrab, regele din Karbul si descendent al regelui-sarpe Zahhak, despre care se spune ca a domnit în Iran o mie de ani. Rudabeh apartinea în mod evident unei rase reptiliene si este descrisa ea însasi ca fiind înalta ca un copac, cu pielea ca fildesul, etc. Altfel spus, avea trasaturile familiare ale urmasilor umani ai Privitorilor. Asemenea descrieri ale regilor Iranului si ale altor monarhi din Orientul Apropiat sunt foarte numeroase, la fel ca si compararea lor cu copacii, din cauza înaltimii lor extreme. S-ar parea ca nu te puteai califica pentru a fi rege decât daca aveai caracteristicile fizice ale nefilimilor sau ale Privitorilor. Fara nici o îndoiala, de aici se trage “dreptul divin al regilor de a guverna” în virtutea sângelui lor regal, sistem care a continuat mai târziu si în Europa. Chiar si titlul britanic de noblete, “Sir”, conferit de regii Angliei unor supusi alesi de ei, provine de la o zeita-sarpe din vechime numita chiar Sir, care se înrudea cu zeita Anunnaki Ninlil sau Ninkharsag, descrisa în Tablitele Sumeriene. Sotul acesteia, Enlil, era supranumit Sarpele Splendid cu Ochi Stralucitori. Fratele sau, Enki, ea cunoscut si el ca om-sarpe si avea drept emblema doi serpi înlantuiti, simbolul “centrului sau spiritual” de la Eridu, dar si al profesiei medicale moderne, cunoscut sub numele de caduceu (vezi Figura 5). Aceasta informatie provine din traducerea facuta de Zecharia Sitchin Tablitelor Sumeriene si publicata în cartile sale. Cu atât mai uimitoare mi se pare afirmatia ulterioara a lui Sitchin ca nu exista nici o dovada care sa ateste existenta unei rase a serpilor, pe care mi-a transmis-o personal, sfatuindu-ma totodata sa renunt la cercetarile mele în acest domeniu. Ideea ca dovezile ar lipsi este de-a dreptul aiuritoare. Ce l-o fi determinat oare pe Sitchin sa îmi spuna asa ceva? Se pare ca se temea sa nu ajung prea departe cu cercetarile mele. Personal, nu am nici cea mai mica îndoiala ca Anunnaki si Privitorii se refera la aceeasi rasa reptiliana – “serpii cu ochi stralucitori” de care vorbesc Christian si Barbara O’Brien în lucrarea lor, Geniul celor putini. Autorul si cercetatorul Andrew Collins afirma ca detine o figurina din bronz care înfatiseaza unul din zeii canaaniti (o populatie care a trait în jurul anului 2000 î.Ch.). Aceasta are un gât serpuitor si un cap în forma glugii unei cobre, care se termina cu un cap de sarpe. De-a lungul miilor de ani care au trecut de la crearea acestor linii genealogice hibride, membrii acestora s-au integrat din ce în ce mai bine în rândul populatiei generale, devenind din ce în ce mai putin distincti din punct de vedere fizic, dar structura lor genetica de baza ramâne aceeasi, iar Fratia detine fise genetice exacte care precizeaza cine are aceasta structura genetica si cine nu. În cartea lor, Geniul celor putini, Christian si Barbara O’Brien afirma ca daca Anunnaki s-au încrucisat cu oamenii acum câteva sute de mii de ani, iar apoi din nou acum 30.000 de ani, rezultatul celei de-a doua încrucisari ar fi o structura genetica în proportie de 75% Anunnaki si 25% umana. Personal, înclin sa cred ca a mai existat o încrucisare mai recenta, dupa potopul provocat de Venus acum 7000 de ani. Desigur, aceste linii genealogice trebuie sa aiba o structura genetica înca si mai înclinata catre cea reptiliana. Din rândul acesteia fac parte familiile care conduc lumea la ora actuala si ea este cea care le permite membrilor lor sa îsi schimbe forma între reptile si oameni, dupa cum doresc. Între altele, acesti oameni au capacitatea de a produce o stare hipnotica extrem de puternica, la fel ca un sarpe care îsi hipnotizeaza prada, si cred ca de aici se trage legenda “deochiului”. Aceasta este explicatia reala a obsesiei fata de pastrarea puritatii sângelui pe care o au familiile cu “sânge albastru” si progeniturile lor. Înca din cele mai vechi timpuri, mostenitorii familiilor cu sânge albastru nu au acceptat sa se însoare decât cu surori vitrege si cu vere, exact asa cum procedau Anunnaki, conform Tablitelor Sumeriene. Se pare ca gena cea mai importanta se transmite pe linie feminina; de aceea, alegerea partenerei de sex feminin a fost întotdeauna vitala pentru acesti hibrizi. Este foarte important faptul ca linia genealogica a “regelui-sarpe” a aparut în Iran, caci aceasta este regiunea (împreuna cu Kurdistanul, Armenia, Turcia si Muntii Caucaz) din care s-au raspândit aceste linii regale în întreaga lume. Un rus, cunoscator din interior al Fratiei, mi-a spus ca a existat un vortex masiv, un fel de poarta interdimensionala, în Muntii Caucaz, prin care au intrat în dimensiunea noastra acesti extraterestri. Aceasta ipoteza ar explica foarte multe lucruri. Numele de Iran provine din mai vechiul Airy-ana sau Air-an, care înseamna “Tinutul Arienilor”. Chiar si astazi, în Kurdistan exista doua rase distincte, una maslinie, de înaltime medie si cu ochi închisi la culoare, si cealalta mult mai înalta, cu oameni albi, multi dintre ei cu ochi albastri. Deloc întâmplator, nazistii au considerat ca aceste trasaturi corespund “rasei superioare” sau “rasei stapânilor”, caci cunosteau conexiunea si istoria reptilienilor. În cartea sa, Din cenusa îngerilor, Andrew Collins prezinta dovezi coplesitoare care atesta faptul ca Gradina Paradisului (Edenului) a existat în muntii înalti din aceasta regiune (Iran-Kurdistan), si, dupa cum stim, unul din personajele centrale ale legendei acestei gradini este sarpele.
Continuarea partea a 8a…
Partea a 8a…
“De altfel, iranienii îsi numeau regii Mar, care înseamna “sarpe” în limba persana. Sa existe oare o conexiune inclusiv între Mar-te si sarpe? Regii Iranului mai erau cunoscuti si sub numele de “descendentii dragonului”. Personal, nu am nici o îndoiala ca reptilienii draconieni s-au încrucisat cu oamenii din rasa alba, dând nastere unor hibrizi. De altfel, exista foarte multi oameni inclusiv la ora actuala care pretind ca s-au încrucisat cu reptilienii. În jurul anului 2200 î.Ch., în Egipt a fost fondata Casa Regala a Dragonului, de catre preotii din Mendes. Traditia s-a pastrat pâna astazi, 4000 de ani mai târziu, sub forma Curtii Regale si Imperiale a Suveranitatii Dragonului, al carui sediu modern se afla în Marea Britanie. Unii oameni numesc aceasta organizatie secreta Fratia Sarpelui. Primii regi ai Sumerului, Egiptului, iar mai târziu ai Israelului, erau unsi în timpul ceremoniei încoronarii cu “grasimea Dragonului”, care era de fapt grasime de crocodil (considerat animal sacru în acele vremuri). Crocodilul era numit în Egipt messeh, de unde provine termenul ebraic de “Messia”, care înseamna chiar “Cel uns”. Regii acestei linii succesorale erau numiti “Dragoni”. Tot acest simbolism se leaga de faptul ca aceste familii regale erau urmase ale hibrizilor reptilo-umani. Daca mai multe regate se asociau pentru o batalie împotriva unui dusman comun, ele îsi alegeau un rege al regilor, cunoscut sub numele de Marele Dragon sau… Draco. Faimosul titlu celtic de Pendragon nu reprezinta decât o varianta a acestei traditii. Însusi cuvântul kingship (n.n. regalitate) provine din radacina kin (de acelasi sânge), de unde s-a nascut mai întâi kinship, adica înrudit genetic, iar apoi kingship. Pentru a evidentia si mai puternic aceasta teza a înrudirii caselor regale cu reptilienii, mentionez ca termenul egiptean pentru crocodil (messeh-ul sacru) era… Draco. El a devenit un simbol al Terapeutilor Egipteni, o grupare al carei echivalent în Israel au fost esenienii. Dinastia regala merovingiana a Frantei a avut un simbol asemanator: sarpele marin Bistea Neptunis. Ce mai, vorbim de acelasi trib! Daca veti studia sectiunea ilustratiilor, veti gasi în ea o imagine straveche a unui zeu egiptean, asa cum apare ea pe peretele templului din Saqquara. Acesta are o forma neumana, reptiliana, înzestrata cu aripi. Nici în epoca noastra nu lipsesc relatarile despre fiinte blonde cu ochi albastri si cu privirea ca de laser. O prietena din America mi-a povestit o experienta care i s-a întâmplat tatalui ei pe la începutul anilor 70. La acea vreme, familia acestuia locuia în Turcia, iar el lucra la un post de ascultare al Serviciului de Contraspionaj American. Într-o noapte, s-a întors acasa într-o stare groaznica. Întrebat ce s-a întâmplat, tot ce a facut a fost sa murmure câteva cuvinte: “Lumea în care traim nu este ce pare”. Desi nu bea aproape niciodata, a cerut un whisky, apoi înca unul. Când s-a mai relaxat, i-a povestit fiicei sale de o conversatie pe care a avut-o cu un pilot stationat la o baza din Turcia. Pilotul i-a povestit ca zbura pe deasupra Polului Nord, când dintr-o data i s-au oprit motoarele si toate sistemele electrice s-au blocat. Avionul a început sa se prabuseasca, dar, spre uimirea lui, în muntele de sub el a aparut o deschizatura, în care avionul a intrat lin, fara sa se striveasca de sol. A urmat apoi o scena demna de un film cu James Bond. Pilotul a iesit din avion întrebându-se ce naiba se petrece si a fost întâmpinat de niste oameni blonzi, foarte înalti, cu pielea “de culoarea perlelor” si ochii “albastrui-mov”, care pareau sa aiba un fel de electricitate. Privirile lor scânteiau ca niste lasere. Purtau cu totii halate albe (întâmplator sau nu, aceasta este forma sub care este prezentat “zeul” sud-american Quetzalcoatl), pe deasupra carora atârna un lantisor cu un medalion în forma de Cruce Malteza. Desi memoria pilotului nu a înregistrat prea multe informatii dupa prima întâlnire cu acei oameni cu “priviri scaparatoare”, îsi mai amintea totusi ca a fost dus într-o camera în care un grup din aceste fiinte erau asezate în jurul unei mese de conferinta. În final, a fost dus înapoi la avionul sau, care s-a înaltat vertical deasupra muntelui, dupa care motoarele si instalatiile electrice au pornit din nou. Dupa ce ati ascultat aceasta descriere facuta de un pilot al Statelor Unite din zilele noastre, va invit sa cititi felul în care îi descrie pe Privitori Cartea lui Enoh: “Si în fata ochilor mei au aparut doi oameni foarte înalti, asa cum nu am mai vazut vreodata pe pamânt. Fetele lor straluceau la fel ca soarele, iar ochii lor ardeau ca niste felinare… Mâinile lor erau mai stralucitoare ca zapada”. Imaginea corespunde si descrierilor din vechime referitoare la “zei”, care erau numiti “cei stralucitori”. Cu siguranta, istoria acestei planete arata cu totul altfel decât o cunoastem noi, si chiar în zilele noastre se petrec lucruri pe care marea majoritate a oamenilor nu le-ar putea crede niciodata. În interiorul si în jurul pamântului opereaza nu una, ci mai multe rase extraterestre, si nu doar din aceasta dimensiune, ci si din altele. Persoanele rapite si cercetatorii fenomenului OZN sustin ca printre extraterestrii care interactioneaza cu oamenii se numara inclusiv cei veniti din Orion si din Pleiade. Din câte mi-au povestit contactele mele din interiorul Fratiei care i-au putut vedea pe extraterestri, cei din Orion reprezinta o rasa frumoasa, dar foarte cruda, care are un fel de alianta cu reptilienii. În timp, am capatat convingerea ca îngerii de care vorbeste Biblia nu erau altceva decât Privitori, reptilieni înaripati sau nu. Însusi termenul de “fii ai zeilor” este tradus în Septuagint (varianta greaca a Vechiului Testament) prin cuvântul angelos -îngeri. Din cercetarile mele a rezultat ca exista mai multe factiuni ale reptilienilor: unele care au o atitudine mai pozitiva fata de oameni si altele care nu doresc decât sa domine si sa controleze planeta. Ambele au devenit cunoscute sub numele de Privitori sau îngeri (cei din a doua categorie fiind îngeri cazuti). Nu este exclus ca legenda Sfântului Mihail care a alungat balaurul (dragonul) pe pamânt înaintea bataliei finale si cea a Sfântului George care a învins balaurul sa fie legate de conflictul de lunga durata dintre adevaratii martieni albi si reptilienii Anunnaki. Sfântul Mihail si Sfântul George sunt doi eroi fenicieni, proveniti exact din regiunea în care si-au început Anunnaki programul de încrucisare genetica si unde au operat multa vreme în mod deschis, ca reptilieni. În ultima carte a Bibliei, Cartea Revelatiei (Apocalipsa), conexiunea dintre Satan si sarpe este facuta explicit: “Si marele balaur a fost alungat, sarpele din vechime numit Diavol si Satan, amagitorul întregii lumi; el a fost alungat pe pamânt, si îngerii sai au fost alungati împreuna cu el”. “… Si el a prins balaurul, sarpele din vechime care este Diavolul sau Satan, si l-a izgonit pentru o mie de ani, aruncându-l în abis, unde l-a închis sub un lacat greu, pentru ca sa nu mai amageasca natiunile pamântului”. Într-un fragment din Manuscrisele de la Marea Moarta tradus de un savant evreu, Robert Eisenman, exista o descriere a unui privitor pe nume Belial (Bel?), numit Printul Întunericului si Regele Raului. Acesta este descris ca având o înfatisare înspaimântatoare, ca un sarpe cu fata de vipera. În traditia ebraica, una din gruparile angelice cele mai pure sunt Serafimii sau “serpii aprigi”, iar descrierea Privitorilor se apropie destul de mult de cea a serpilor. Traditia persana vorbeste la rândul ei de o fiinta pe care o descrie astfel: “sarpele din vechime umblând pe doua picioare”. Exact aceasta expresie apare în mod repetat si în Cartea lui Enoh. Daca tinem cont de faptul ca rasa regala draconiana este descrisa ca având o înaltime de pâna la patru metri, cu pielea extrem de alba, “mai alba ca zapada”, descoperim aceeasi imagine ca si cea a copiilor gigantici descrisi în Cartea lui Enoh (si nu numai) ca fiind hibrizi rezultati din încrucisarea oamenilor cu Privitorii. Copilul-hibrid descris în Cartea lui Enoh era chiar Noe. Daca acest lucru este adevarat, toate popoarele care pretind ca descind din Noe sunt de fapt urmase ale reptilienilor Anunnaki. În mitologia ebraica, Nefilimii sunt numiti awwim, termen care înseamna ruinatori sau serpi. În Manuscrisele de la Marea Moarta se spune ca Noe arata la fel ca si “copiii îngerilor [cazuti] din ceruri”, a caror conceptie se datora Privitorilor… si Nefilimilor. În traditia ebraica, Eva este considerata mama ancestrala a Nefilimilor, fiind asociata cu cuvintele ebraice care înseamna viata si sarpe. În mitul Genezei din Vechiul Testament, Eva a fost tentata sa muste din fructul interzis de catre un sarpe. Din capitolul 69 din Cartea lui Enoh aflam ca printre Privitorii care le-au revelat secrete ascunse oamenilor s-a numarat si Gadreel, îngerul cazut care a tentat-o pe Eva. Cartea lui Enoh a fost dezavuata de Biserica Catolica, care nu a fost de acord cu credinta primilor crestini în existenta unor îngeri în carne si oase si a unor îngeri cazuti care s-au încrucisat cu fiicele oamenilor. În realitate, scopul acestei dezavuari era sa nu le permita maselor sa înteleaga adevarul. Pe de alta parte, francmasonii, care controleaza la ora actuala Biserica Catolica (împreuna cu alte organizatii ale Fratiei), l-au considerat întotdeauna pe Enoh unul din fondatorii lor legendari. Chiar si numele de Enoh înseamna “initiat”. Tema îngerilor cazuti care transmit secrete umanitatii apare atât în Cartea lui Enoh cât si în numeroase alte lucrari. Printre acesti revelatori de secrete se numara Azazel, care i-a învatat pe oameni arta prelucrarii metalelor, si Shemyaza, cel care i-a învatat artele magice. Aceste legende au stat la baza multor eroi care au aparut mai târziu, cel mai celebru fiind semizeul grec Prometeu, care a furat focul (cunoasterea) zeilor si l-a daruit oamenilor (dar numai unei elite din rândul acestora). În Centrul Rockefeller din New York se afla, deloc întâmplator, o statuie din aur a lui Prometeu. Reckefeller-ii sunt reptilieni pur-sânge, deci cunosc semnificatia plenara si ascunsa a legendei lui Prometeu. În treacat fie spus, Privitorul numit Azazel sta la originea capului de tap folosit în ritualurile satanice, dar si a expresiei “tap ispasitor”. În Cartea Leviticului se spune ca israelitii obisnuiau sa sacrifice doi tapi de Yom Kippur, Ziua Ispasirii. Unul îi era oferit lui Dumnezeu, iar celalalt lui Azazel. Preotul îsi punea ambele palme pe capul tapului consacrat lui Azazel si marturisea pacatele oamenilor. Tapul era dus apoi în salbaticie  si aruncat de pe o stânca, simbolizându-l astfel pe îngerul cazut, Azazel, despre care se credea ca este înlantuit în salbaticie – “abisul” din Cartea Revelatiei. Dupa parerea mea, acest “abis” este situat în regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni. De aici s-a nascut stravechea tema a tapului ispasitor, simbolizata într-un fel de povestea lui Iisus. Capul de tap al lui Azazel, îngerul cazut, este simbolizat prin pentagrama inversata a satanistilor.
Continuare partea a 9a…
Continuare partea a 9a…
“Detaliile acestor teme ramân sa fie elucidate, caci mai sunt înca numeroase informatii ascunse. Eu însumi am o serie de întrebari la care caut raspunsuri. Un lucru este însa cert: exista câteva teme recurente – cea a raselor extraterestre care au vizitat de milioane de ani pamântul, din motive diferite, si cea a încrucisarii lor cu oamenii, care a dat nastere diferitelor rase actuale. În trecutul îndepartat au existat civilizatii extrem de avansate din punct de vedere tehnologic, bazate pe aceasta cunoastere extraterestra, perioada pe care stramosii nostri o numeau Epoca de Aur. Acum 450.000 de ani au sosit pe pamânt Anunnaki, o rasa reptiliana condusa de draconienii înaripati si albinosi. Acestia au încercat sa preia controlul asupra planetei. Este aproape sigur ca la vremea respectiva ei ocupasera si controlau deja planeta Marte. Mult timp, Anunnaki si-au aratat adevarata fata, cea de reptilieni, pâna când, dintr-un motiv sau altul (posibil din cauza ostilitatii altor rase extraterestre sau a oamenilor), s-au decis sa treaca sub acoperire. Altfel spus, si-au propus sa cucereasca planeta chiar sub înfatisarea de oameni. Acest plan a inclus un program de încrucisare care a dat nastere unor linii genealogice hibride, prin intermediul carora puteau opera din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni. Reptilienii din cea de-a patra dimensiune îsi poarta înfatisarea umana la fel ca pe o haina genetica. Atunci când corpul fizic moare, el se muta în altul, continuând sa implementeze Agenda în timpul unei alte generatii. Este ca si cum ar purta si ar schimba între ele mai multe costume spatiale. Oamenii cu proprietati extrasenzoriale vad aceste creaturi sub forma unor reptilieni ascunsi în trupuri de oameni. Pentru a putea face acest lucru, au nevoie de trupuri cu trasaturi genetice puternic reptiliene, motiv pentru care anumite familii ajung întotdeauna la putere. Ceilalti reptilieni umani, cu sângele mai putin pur, sunt posedati de o constiinta reptiliana din cea de-a patra dimensiune si sunt vazuti de persoanele cu proprietati extrasenzoriale ca niste fiinte umane peste care se suprapune imaginea unui reptilian. Aceasta posedare este cu atât mai usoara cu cât structura genetica a omului posedat contine mai multe gene de reptilieni. Asa se explica de ce Fratia este atât de preocupata de fisele genetice ale membrilor sai, pe care le pastreaza pâna în cele mai mici detalii. În acest fel, ei stiu care oameni pot fi posedati mai usor decât altii. Pe de alta parte, reptilienii încearca sa influenteze întreaga umanitate prin stimularea activitatii specifice creierului reptilian (partea cea mai primitiva a creierului), respectiv: gândirea ierarhica, agresivitatea, conflictul, diviziunea, lipsa compasiunii si nevoia de ritualuri. Atunci când spun ritualuri nu ma refer numai la ceremoniile satanice sau de alta natura. Exista tot felul de manifestari ale acestei nevoi, inclusiv repetarea aceluiasi tip de comportament, zi dupa zi, saptamâna dupa saptamâna. Reptilienii s-au folosit de rasa alba ca principal instrument pentru cucerirea puterii globale, dar s-au încrucisat si cu celelalte rase, inclusiv cu chinezii, japonezii, arabii si evreii. În acest fel, ei pot controla oameni si organizatii aparent fara nici o legatura unele cu altele. Multe din pozitiile de vârf ale puterii mondiale sunt ocupate la ora actuala de reptilieni cu drepturi depline (extraterestri), care si-au asumat o fata umana, în timp ce majoritatea oamenilor nu au nici cea mai mica idee. Atunci când privim la televizor, vedem de multe ori oameni diferiti, care ocupa pozitii diferite, dar care ajung la aceleasi concluzii si sunt de acord cu aceleasi politici. Evident, aceste dezbateri par cât se poate de deschise si de democratice. Dar daca forta care îi controleaza pe toti este aceeasi? Ar însemna ca ne aflam în plina dictatura. Cum am putea face aceasta deosebire daca nu cunoastem adevarul? Aceasta este lumea în care traim, condusa de reptilieni în forma umana si de familii de hibrizi create si infiltrate de ei. Cartea lui Enoh sustine ca cei nascuti din sânge de Nefilim (hibrizii reptilo-umani) sunt predestinati, din cauza spiritului lor ancestral, “distrugerii, oprimarii, atacurilor, razboaielor si ruinarii eforturilor oamenilor de pe pamânt”. Altfel spus, corpurile lor pot fi posedate de “spiritul lor ancestral”, respectiv de reptilienii din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni. În Statele Unite exista o organizatie numita Fiii lui Jared (dupa numele tatalui lui Enoh). Membrii ei solicita declansarea unui “razboi implacabil” împotriva descendentilor Privitorilor, “care au dominat dintotdeauna umanitatea, din pozitiile lor de faraoni, regi si dictatori”. În revista lor, Avocatul jaredit, ei îi condamna pe Privitori, pe care îi numesc “super-gangsteri, o mafie celesta care guverneaza lumea”. Multi oameni m-au întrebat cum este posibil ca membrii Elitei Fratiei sa verse atât de mult sânge, sa provoace atâtea distrugeri si suferinta, fara sa arate nici o emotie. Se pare ca cel putin o parte din genetica reptiliana nu le permite acestora sa simta emotiile la fel ca oamenii de rând. În schimb, îi predispune catre cruzime. Aceasta imagine corespunde perfect unor personaje precum George Bush, Henry Kissinger sau David Rockefeller, lucru care nu este de mirare, caci acestia nu sunt decât exemple de reptilieni aflati la lucru în sfera umana. Lucrurile pe care le-am dezvaluit în acest capitol îi vor uimi probabil pâna si pe simpatizantii care mi-au citit cartile anterioare. Îi înteleg, dar o experienta vasta (si uneori extrema) m-a învatat sa urmez cursul vietii si sa ma las dus de el oriunde m-ar duce. Atunci când simt ritmul vietii, eu încep sa dansez. Atunci când îmi vorbeste, îl ascult. Ma îndrept acolo unde ma duce muzica vietii, oricât de incredibila ar parea destinatia si indiferent de consecintele pe care le-ar putea avea asupra vietii mele personale. Celor nu au încercat înca acest lucru nu le pot spune decât ca ar ramâne uimiti în ce aventura se transforma subit viata, la ce cunoastere îti ofera acces atunci când te lasi dus de val si renunti sa te mai razboiesti cu ea, de teama sa nu pari diferit de marea majoritate. Cei mai multi oameni nu îndraznesc sa o apuce pe aceasta cale din cauza mintii lor, care se opune iesirii în afara conventiilor general acceptate, de teama de a nu fi respinsa. Altfel spus, aceste persoane se tem de ce ar putea spune sau crede despre ei ceilalti oameni. Cum am putea avea însa acces la inimaginabil, daca nu învatam sa gândim în termeni inimaginabili? Putem spune oare ca stim totul, ca nu mai exista nimic de descoperit? Cu siguranta, mai exista destule lucruri care ne sunt necunoscute.
Continuare partea a 10a…
Partea a 10a,
ultima parte a acestei cercetari, pe care eu am redat-o pe scurt, pt a va arata in acest text si dovezi, nu numai vorbe, din acesta cauza l-am redactat acest subiect pe mai multe parti, pt ca dvs. sa va faceti o parere.
“Noi nu cunoastem decât o mica particica din imaginea de ansamblu. Si care a fost forta care ne-a adus pâna la actualul stadiu al cunoasterii noastre? Au fost acei oameni care au îndraznit sa iasa în afara sabloanelor unanim acceptate ale epocii lor, gândind în termeni inimaginabili. Fara acesti oameni, rasa umana nu ar fi putut evolua; nu ar face decât sa se învârteasca în cerc, traind într-o închisoare perpetua a mintii. Nu sunt departe vremurile în care spuneau: “Oamenii sa zboare? Ridicol! Sa calatoreasca cu o viteza mai mare decât cea a sunetului? Absurd! Sa creeze copii în eprubeta si sa cloneze specii de animale si chiar oameni? Imposibil!” Si totusi, toate aceste lucruri au devenit posibile din cauza celor care au avut curajul sa gândeasca ceea ce era de neconceput, în timp ce masele îsi bateau joc de ei. Încercati si dumneavoastra acest lucru, înainte de a uita complet ca exista si aceasta posibilitate. Gânditi dincolo de limitele realitatii impuse de altii. Refuzul de a face acest lucru este închisoarea suprema, stagnarea mentala si emotionala suprema, care permite controlul suprem. Pe scurt, este chiar maniera în care am fost controlati de când a început acest joc.”
“Atunci când luau formă umană ei se mişcau printre noi, dar numai vederii noastre apăreau ca oameni. Aveau cap de şarpe (…), dar apăreau omului ca oameni între oameni. S-au strecurat în consilii, luând forma oamenilor, eliminând prin vicleşugurile lor pe şefii regatelor luând forma lor şi domnind asupra oamenilor. Numai prin magie puteau fi descoperiţi (…). Din regatul umbrelor ei au căutat să distrugă omul şi să conducă în locul lui.“ (Thoth Atlantul despre Reptilienii Anunnaki – Tăbliţele de Smarald: Tăbliţa 8 – CHEIA MISTERELOR)
About these ads