Mithra,Sarmis-Crestinismul Arimin-Lupul Alb ,Sarpele,Taurul Ceresc,Cina cea de Taina,Corbul,Coiful de la Cotofenesti…..

Helmet_of_Cotofenesti_-_Mythological_Scene_on_the_Side_by_Radu_Oltean

cristytepes:

Orice mare  adevar incepe cu o blasfemie . Parca se leaga ceva .
Or fi furat Mitranismul si l-au schimbat in religia Cezarului incepand cu Constantin si Elena care erau tot daci ? Cred eu …sau nu ???
Urmariti la comentarii 3 episoade din documentarul :ENIGMELE COLUMNEI

O POSIBILA APARITIE A LUI ISUS HRISTOS PE COLUMNA LUI TRAIAN

Înregistrări – Omul si timpul TVR 1

Pe TVR 1 la emisiunea Omul si timpul a fost difuzat un documentar despre columna lui Traian , unde apare Isus ca Entitate Suprema deasupra poporului dac , tinand de coarne un berbec si in spatele berbecului era un taur . In fata lui Isus era ucenicul Ioan , iar mai jos erau temple si 2 preoti daci .

 

Originally posted on sssefora:

Helmet_of_Cotofenesti_-_Mythological_Scene_on_the_Side_by_Radu_Oltean

Neam de păstori, mioriticii carpatini îşi venerau animalele pentru că ele, prin darurile lor i-au scos din necazurile şi urgiile timpului. Mitra ca divinitate solară, împreună cu Mama Pămîntească cîrmuiesc viaţa universului iar moartea nu este decît o distrugere temporară necesară unei noi renaşteri. În acest univers mitologic trebuie privită sacrificarea ritualică a taurului în religia mitraică. Dar taurul mitraic are o trăsătură unică în acest context teozofic, el vine din ceruri, din împărăţia lunii, adică locul unde viaţa renaşte după moarte. Sufletul lui luminos aduce viaţa din nou pe pământ iar forţa lui creează din nou forme ale vieţii pentru renaşterea creaţiei primare. Surprinzînd taurul pe o pajişte de munte într-o poiană, ca şi legenda bourului lui Dragoş şi a căţelei Molda de la noi, Mitra îi ia urma împreună cu cîinele care îl însoţea, se luptă apoi cu animalul în mai multe momente. Printr-un vicleşug prinde taurul de…

View original 5,680 more words

Catedrala Sf Ioan templul masonic

Catedrala Sf Ioan templul masonic.

Sf .Ioan nu este ucenicul pe care-l iubea Isus ci este alt Ioan ( Teologul ) al masonilor introdus de Vatican .
In Biblie scrie ca Isus a implinit toate profetiile si ca el este ultimul prooroc .
Adevarata proorocie este : Vestirea curata si neintinata a Cuvantului Evangheliei .
Ce inseamna Evanghele ?
Vestea buna ca Dumnezeu vrea sa faca pace cu omul prin Fiul Sau Isus Cristos .
Si nu exista o alta Evanghelie .Adica alt mesaj ca esenta .
Apocalipsa este o carte plagiata dupa Daniel si Macabei .Profetiile lor s-au implinit in perioada Macabeica si in perioada Lui Isus si anuii 68-70 DC, cand s-au implinit profetiile facute de Isus .

Cristytepes

Catedrala Sf Ioan templul masonic

Image

Distrugerea  orasului New York  (inclusiv  a Turnurilor Gemene) sculptate direct pe constructie … Ciudate simboluri oculte pe podea … Ciudate  ritualuri fiind efectuate în sanctuar … Primul Templu al înţelegerii  care admite ca vrea să instaleze o nouă religie  in lume. Aceasta … catedrala este in mod cert ”diferita”, aşa cum unii oameni ar putea spune. Dar “diferenţa” constă în faptul că, catedrala este de fapt un templu al neo-păgânei-convingeri de viata-satanice:Mediul-este-mult-mai-important-decat-viaţa-umana.

Intelectualii păgâni au reimbracat ideile lor originale, cu o haină frazeologica  Crestina dar au dat cheile simbolismului numai la cei în mod corespunzător  iniţiati cu obligaţia de a păstra secretul” – Manly P. Hall , Invataturile Secrete ale tuturor timpurilor(The Secret Teachings of All Ages)

Această clădire neterminată, a fost revendicata ca fiind cea mai mare catedrala. Este realist să se menţină astfel de înalte aspiraţii când sursele de finanţare includ magnati ai finantelor ca  JP Morgan şi figuri proeminente, cum ar fi Marele Maestru al Masonilor din statul New York. Terminarea catedralei a fost o   realizare nepretuita pentru francmasoni astfel incat a aparut pe coperta revistei ”Lumea Masonica” din martie 1925.

masonic_world1925

În articol  se scrie:

“Este o circumstanta deosebita că Masonii, care au fost principalii constructori de catedrale si biserici în perioada  construirii celor mai mari  catedrale, au acum o importanta contributie in ridicarea in America a celei mai mari catedrale (…) Putin mai  trebuie să fie adăugat la Istoria Francmasoneriei din timpul perioadei de construire a catedralelor;  monumentele sale arata cel mai bine istoria sa, la fel si geniul sau, credinţa sa şi  simbolurile sale. “

. Articolul admite deschis că, catedralele masonice reprezintă cea mai bună moştenire a Fratiei şi simbolismul este proeminent  marcat.Masele sunt, însă, prea ignorante pentru a recunoaşte sensurile din spatele artei, astfel încât acestea  doar se holbeaza la ele, gândind: “Este destul de frumos”.

Francmasoneria şi ocultul

După cum ştiti,  Masoneria a fost, de-a lungul veacurilor, deţinătoarea ”misterelor vechi”, care sunt invataturi oculte şi esoterice comunicate numai la iniţiati. Nu voi explica aici misterul religiei care are nevoie de mai mulţi ani de studii pentru a obţine unele înţelegeri. Pot spune însă că ocultistii isi trag invataturile lor de la  vechii egipteni, babilonieni, Kabalisti si culturile gnostice, care preced cu multe secole, era crestina. Societăţile secrete au fost forţate sa-si ascunda adevărata natură a filosofiilor lor într-un voal de creştinism, pentru a evita persecutia Bisericii.  Francmasonii şi organizatiile colegilor lor, Ordinul Rosicrucian şi cavalerii templierii au fost acuzaţi de  practicarea cultului diavolului si de idolatrie în Europa.

Image În timp ce multi francmasoni de nivel scăzut pot fi creştini practicanţi, cei în căutarea de a ajunge la cele mai ridicate grade în Fratie trebuie sa studieze maestrii şi filozofiile Cultului Misterelor. Francmasoni nu cer neapărat  lumii sa imbratiseze brand-ul lor de spiritualitate, care este rezervat strict iniţiatilor. Cu toate acestea, oamenii  din locurile sus-puse, care de multe ori se întâmplă să fie Masoni încearcă să reorienteze populaţia catre o versiune ” injositoare ”  a  păgânismului lor, după cum veţi citi mai târziu.

Simbolurile

Impresionantul exterior al catedralei provoacă o senzaţie de înjosire,  celor care se uita lung la ea.  Dar ce te duce la înjosire? Vom examina detaliile referitoare la opera de arta.

1- Pilonul Apocaliptic

Pe fatada vestica a cladirii, pietrarii au sculptat numeroase scene care par a nu-si avea deloc  rostul pe o catedrala.  Cea mai frapanta este  scena inspaimantatoare a distrugerii orasului New York şi  a cladirilor sale de referinta.

pillar1

Scena de mai sus a fost făcuta în 1997, cu patru ani înainte de distrugerea  Turnurilor Gemene. Alti recunoscuti zgarie-nori sunt cladirea Chrysler şi  Centrul Citigroup.

bottompillar

Image Scena prezentata ar putea fi nelinistitoare pentru rezidenţii New York-ului. Vedem podul Brooklyn cum se surpă cu autoturisme şi autobuze cu tot, fiind inghitit de apele agitate. La dreapta este Statuia Libertăţii, care pare a se scufunda în apă.Sub aceasta înfricoşătoare profeţie este Bursa New York-ului, cu oameni  care  comercializeaza mărfuri în jurul ei.

nystockxchange

nystockxchang2 Deci, care este scopul acestei ciudate sculpturi? Ei bine, primul lucru care trebuie să fie menţionat este faptul ca, actuala Catedrala  Divina Sf. Ioan este creditata ca si Carte a Apocalipsei din Biblie, care descrie în imagini simbolice evenimentele din apocalipsa. Ocultistii cred că Apocalipsa a fost codificata ermetic pentru a-si descoperi sensul său adevărat doar iniţiatilor in invataturi ezoterice.  Aceasta scena, sculptata la intrarea vestica a catedralei, descrie New York-ul ca fiind “Babylonul cel Mare”, un oraş care va fi complet distrus de mânia lui Dumnezeu. Cartea Apocalipsei menţionează:

“Şi a strigat cu glas puternic şi a zis: A căzut! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, şi închisoare tuturor păsărilor spurcate şi urâte.”( Apocalipsa,18-2)

“Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile şi împăraţii pământului s-au desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei s-au îmbogăţit.“(Apocalipsa,18-3)

 Artistii ar putea cunoaste cate ceva, pentru că, într-adevăr, există numeroase asemănări între actualul oras New York  şi descrierea Babylon-ului cel Mare din Biblie. Apocalipsa menţionează:

  1. O “Marea Prostituată”, care stă pe ape multe – popoare,gloate, naţiuni şi limbi – care deţine o cupa de aur.  Ea dicteaza regilor de pe pamant. = Statuia Libertăţii
  2. Comercianţii de pe Pamant, care au devenit bogati datorita ” luxului excesiv ” al ei, au plâns, pentru că nimeni nu le  mai cumpără bunurile = Bursa din New York 

“  Iar neguţătorii de aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinurilor ei, plângând şi tânguindu-se,

Şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea înveşmântată în vison şi în porfiră şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! Că într-un ceas s-a pustiit atâta bogăţie!”(Apocalipsa,18-15,16).

Ştiind că, pana astăzi, peste 70% din capitalul din lume trece prin Bursa din  NY, este de  înţeles de ce clădirea a fost redată pe pilonul apocaliptic. Acesta reprezinta  aspectul “financiar”  al cărţii Apocalipsei, deoarece aceasta se referă în mod repetat, pentru la comercianţii bogati şi la  comercializarea mărfurilor.

Deci, un punct de reper al NYC, Catedrala Divina  Sf. Ioanl, prezice în detalii vii distrugerea oraşului de origine. Destul de ciudat.  Sub scena Bursei din New York, vedem un schelet şi creaturi ciudate, care par a reprezenta moartea şi distrugerea. Este asta un fel de profeţie?

2. Sculptura pagana

statue-at-st-john-the-divine

Această sculptură,care în esenţă simbolizeaza lupta dintre bine şi rău, prezinta  numeroase elemente pe care le putem găsi în păgânism: cultul Soarelui, creaturi mitice şi dualitatea soarelui faţă de luna. Numita “Fântâna Pacii”, sculptura îmbină fantasticul, bizarul şi distorsionatul stil de arta Grotesc. Tot felul de creaturi animale ies la lumina unui soare zambitor, care reprezintă paradigma de bază a cultului Soarelui (Soarele ca dătător de viaţă). Idolul tinteste rasaritul, o veche tradiţie păgâna . Există, de asemenea, un lucru ciudat pe sculptura ca un simbol al ADN-ului (simbolul ADN-ului apare, se pare, si la intrarea in Catedrala). Ştim cu toţii cum este privita modificarea genetică de catre creştini. Puteţi găsi, de asemenea, un citat al lui John Lennon care spune “… intr-o zi lumea va trăi ca unul”. Va ganditi ca acest lucru este înfricoşător? Cititi mai departe.  490714688_9af98ce15d

stjohn71-225x300

3. Ritualuri ciudate

A) Procesiune de Varcolaci

În fiecare an, de Halloween,  catedrala divina Sf. Ioan este gazda unui eveniment ciudat numit “Marea Procesiune a Varcolacilor”. Aceasta este, în principiu, o paradă care are loc chiar în interiorul sanctuarului Catedralei unde oameni îmbrăcaţi în costume de demoni, varcolaci, monstrii si alte lucruri înfiorătoare, se plimba pe o macabra muzică de orga. Acest lucru seamănă cu ciudatele ritualuri  care au loc în spatele uşilor închise ale grupurilor oculte. In afară de numărul mare de costume reprezentând demoni şi pe Satana (deja extrem de ciudat pentru o catedrala), unele costume par a isi bate de joc de creştinism.

halloween0042

Dupa parerea voastra arata acest lucru ca Iisus rastagnit????

Alte imagini:diviner1

Un preot – monstru cu un crucifix plutitor in spatele sau

US-HALLOWEEN-GHOULS

US-TRADITIONS-HALLOWEEN-GHOULS

” Episcopul” stand in picioare in amvon in timp ce varcolacii defileaza

Nu  isi bat joc ritualurile satanice de  ritualurile crestine denaturandu-le?  Processions are a pagan tradition like the “Procession of the Prechten” in Germany, which is very similar to the one at St. John the Divine in many ways. Procesiunile sunt o tradiţie păgâna  cum ar fi “Procesiunea  Perchten” în Germania, care este foarte asemanatoare cu cea de la catedrala divina Sf. Ioan,  în multe privinte.

Procesiunea Perchten in Germaniaperchten4

Un video realizat de un participant:

B) Binecuvântarea animalelor

Un alt ritual bizar este Binecuvântarea Animalelor, care are loc în luna septembrie a fiecarui an. Ai o gramada de animale în interiorul şi în afara sanctuarului Catedralei ” inchinandu-se la Dumnezeu” (conform cuvintelor lor).  De când citesc animalele, Biblia si ca atare?  Ele nu au făcut-o niciodată . Un articol publicat în 1996, de către Asociaţia de Silvicultura din California, descrie scena:

“… Caprine, cai şi alte animale sunt conduse la altar pentru a primi binecuvântarea. ”Cămile şi elefanţi, in hohotele de ras ale multimii, sunt plimbate intr-un mars al binecuvantarii catre altarul cu balega si viermi. “

Acesta este un alt ritual păgân, care are loc în interiorul unei biserici. Remarcati robele albe pe care le poarta toată lumea

blessing-animals-horse-cc-anniebee

 

37712595

Aceasta vaca este venerata de toti

Ai observat acele robe albe?Uită-te la  alte poze de ritualuri păgâne:

Ritual pagan in Grecia

ysee_ritual1

Sarbatorind “Lucia”

lucia

Observati o similitudine? Da, robele albe!  Oricum, acesta este un video captat în timpul real al procesiunii.  Există stranii asemanari cu ritualurile păgâne

 

Iata, am binecuvântat cai, maimuţe şi  pudelul matusei Sylvia, îmbrăcat ca o balerină

C) Binecuvântarea Bicicletelor

2006_04_blessingbikesDespre asta chiar nu pot vorbi pentru ca este o TAMPENIE.

D) Celebrarea solstitiului de iarna a lui Paul Winter

 paul_winterrosewindow

Acest celebru New Age muzician sarbatoreste solstiţiul de iarnă, unul din cele mai vechi ritualuri păgâne. El spune  pe site-ul său cu privire la soţ(sotie):

În cele mai vechi timpuri, observatorii au urmarit cum soarele lumina din ce in ce mai putin cerul în fiecare zi şi se temeau că va dispărea complet şi lăsandu-i în întuneric.

Oamenii practicau ritualuri speciale destinate a determina Soarele sa revina.  Faclii si lumanari,  imitative magic, ajutau la  fortificarea  palidului soare şi îndepărtau spiritele întunericului. Aceste simboluri exista in continuare in obiceiurile moderne de sezon: lumanarile de Hanukkah şi de Crăciun, sunt rude ale focului din ritualurile vechi, care au sărbătorit miracolul reînnoirii    pământului .

Deci, da, el este păgân, el e mândru de asta şi isi da spectacolul în interiorul unei catedrale.  Iată o prezentare video a  prestatiei lui de “Noapte linistita ”. Spune-mi cine / ce este în curs de venerare?

Templul  înţelegerii

Catedrala Divina Sf. Ioan  este sediul central al Templului  înţelegerii, efortul unei inter-religii de a abate oamenii de la religiile traditionale spre un hibrid fel de spiritualitate, bazat pe filosofiile New Age, neo-păgânism şi un amestec de traditii al religiilor organizate. Printre “prietenii” care au asistat-o pe  fondatoarea  Julieta Hollister se numara: John D. Rockefeller al II-lea, Dalai Lama al XIV-lea, Papa Ioan al  XXIII-lea, Eleanor Roosvelt, Secretarul General ONU- U Thant, Institutul International  de planificare parentala şi Seminarul Teologic Evreiesc. Jean Houston, o New Age  guru şi susţinătoare a Templului înţelegerii a scris-o în cartea  sa “Calul troian”:

” Scopul Templului este de a facilita o  singura religie  in lume, prin promovarea atât a acceptarii cat şi a imbratisarii tuturor religiilor, credinţelor şi ritualurilor. Camera de Meditatie a Templului  înţelegerii  a fost facuta cunoscuta sub numele de “Sala Iluminarii”  în care Illuminati, Maestrii înţelepciunii, Liderii nostri de la Templul înţelegerii vor instrui publicul în noul  cult umanistic … pentru a crea un nou tip de mistic

Templul a primit acreditare completă a ONU  si a fost un actor cheie în departamentul ” spiritual” al ONU.  Douăsprezece persoane enumerate ca Directori sau Consilieri ai Templului  înţelegerii sunt, de asemenea, membri ai  consiliilor Forumului Global al ONU.  Aceste forumuri au primit numerosi vorbitori care au sprijinit deschis o neo-păgâna religie a lumii bazată pe  cultul Pământului.  James Lovelock, unul dintre vorbitori, a menţionat că “Gaia” (un vechi termen care descrie Pamantul ca o zeita) a fost dătătoare de viaţă şi a avut capacitatea de a se autovindeca. El descrie omul ca fiind cancerul Gaiei, o “boală prea copleşitoare pentru ea pentru a se putea  autovindeca”. Cu alte cuvinte, oamenii sunt paraziţiii zeitei Gaia.

Al Gore a fost invitat, de mai multe ori, la Catedrala  Divina St. John unde a spus : “Dumnezeu nu este separat de Pamant”. Ei bine, în creştinism, iudaism şi islam, Dumnezeu este, de fapt, separat de Pământ (în ceruri). Dacă descifram  fraza lui Al Gore, ea este

 Dumnezeu = Pământ = Pamantul este Dumnezeu

Gore a fost în mod repetat aplaudat  de către grupurile păgâne  pentru cărţile şi cursurile sale. Biserica Tuturor lumilor a felicitat  victoria Clinton / Gore  în 1996 si a  scris:

“Suntem Neo-păgâni – implicând o reconstrucţie eclectica  a religiilor antice ale Naturii , şi combinand  arhetipuri ale multor culturi cu alte discipline mistice şi spirituale – şi credinţele şi valorile noastre nu sunt diferite de cele descrise ca fiind ale dumneavoastră. Cartea dvs., ” Pământul în echilibru “, este salutata de Oamenii Nostri ca un manifest al tot ce avem mai drag … Stiu că există o jumătate de milion de Neo-Pagani aici, care va  vor sprijini, şi care au votat pentru tine, si care se vor ralia  sa sprijine politicile d-voastra pentru mântuirea Pământului şi de reîntregire a Marii  Familii “.

Un alt membru al Consiliului de Administraţie al Templului  înţelegerii este Thomas Berry. El crede că lumea este chemata la un nou “, post-confesional”si chiar  un post-creştin sistem de convingeri, care vede pământul ca fiind o fiinta vie - avand omenirea drept constiinta.

Cuvinte cheie sau expresii sunt adesea folosite pentru a face aceasta schimbare religioasa acceptabila social: “Pace”, “echilibru cu natura” sau “armonie cu infinitul”. Cum poti fi împotriva păcii? Nu poti. Aceste cuvinte Buzz ( de apel) ascund, cu toate acestea, faptul ca  vor fi utilizate pentru obţinerea acestor obiective: “Pacea” se va instala doar atunci când va exista doar un singur guvern in lume. “ Echilibrul cu natura” se va întâmpla doar în cazul în care populaţia lumii va scădea drastic şi ” armonia cu infinitul “ va avea loc doar în cazul în care lumea va renunta la religiile tradiţionale pentru a imbratisa umanismul neo-păgân.

Catedrala Divina Sf. Ioan acţionează ca un centru nervos pentru partea spirituala a schimbarii la nivel global. Prin numeroasele forumuri şi summit-uri ONU, Templul înţelegerii reuneste liderii tuturor marilor religii pentru a concepe un mesaj universal. Acest mesaj va fi comunicat ulterior maselor prin reţelele locale religioase. Într-un mod lent, dar constant, toate credinţe religioase sunt înclinat spre aceleaşi seturi de valori şi, eventual, vor converge în umanism.

c061wr

Un exemplu în acest sens sunt cursurile  Madeleine-i L’Engle tinute în interiorul Catedralei (ea este de asemenea, unul dintre fondatorii Templului).  Invataturile sale includ Samanism, experienţe extra-corporale, proiecţie astrala, metode de imbogatire prin utilizarea Tarot-ului, cultul pământului, abilitati psihice, yoga, Tantric Toga (o forma sexuala a magiei negre) şi astrologie. Aproape toate aceste practici au fost  sever condamnate de creştinism, de secole, acum insa ele sunt acceptate în cadrul Catedralei.  Aceste tipuri de cursuri sunt promovate în diverse temple religioase din întreaga lume.

Dar principala valoare care trebuie să fie acceptata la nivel global este suprematia mediului inconjurator. Prin crearea unui sentiment de urgenţă şi de teamă cu privire la degradarea naturii, este uşor a  se trece legi care altfel ar fi foarte nepopulare, de a ridica impozite din raţiuni de mediu şi de a se muta masele populare “de la axa religiilor lor” la cultul Pamantului.  Oamenii care imbratiseaza aceasta spiritualitate New Age vor fi mult mai inclinati  sa accepte  controversatele proiecte  de planificare parentala şi eugenice. Când Natura este religia ta,  vezi viaţa umană ca pe un parazit şi  mult mai inclinat catre raţionalizarea  mortii  maselor populare.

In încheiere

Dacă ar trebui sa retineti un singur lucru din acest articol  atunci acesta este că, Catedrala Divina Sf. Ioan nu este creştina. De fapt, ea este casa adevaratilor oameni care lucrează pentru eradicarea religiilor, şi  care fac o treabă ” bună”  in privinta asta. Personal  nu condamn nici o credinţă, fie ea musulmana, crestina sau Wicca.  Toate credinţele conţin si înţelepciune în învăţăturile lor. Dar a iti bate joc de credintele oamenilor şi facandu-i sa creada in altceva este pură, epica si de proporţii biblice, inselaciune.   Unii spun că Satana este maestru al înşelăciunii. Ei bine, oamenii care merg in masă în aceasta Catedrala sunt înşelaţi în moduri pe care nici  nu si le pot imagina. Apostolul Pavel i-a avertizat  pe Corinteni:

“13.

Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.

14.

Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. 

15.

Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor. 

(II Corinteni 11:13-15). http://mucenicul.wordpress.com/2009/06/19/un-templu-pagan-sub-val-crestin-catedrala-divina-sf-ioan/

Catedrala Sf Ioan templul satanei

http://youtu.be/qjIwMX9uCVk

Catedrala Sf ioan ritualuri pagane

http://youtu.be/mWKVYarsr_Y

 

Monstrul puterii necontrolate

Sursa: STEVEN GREERAdevarul ascuns – Informatii interzise

 

Când te confrunţi cu ceva atât de mare şi de complex, există oameni implicaţi care au atât interese comune, cât şi separate. Şi cu cât aceste interese devin mai separate, cu atât este mai probabil ca grupul de răufăcători sǎ se despartă de ceilalţi.

Operaţiunile subterane cele mai violente sunt cele conectate de ideologie, spre deosebire de cele exclusiv financiare şi îşi au originea într-o viziune şi escatologică a lumii.
Aceştia sunt oamenii care doresc distrugerea globală şi simt că singurul mod în care lisus se va întoarce este ca lumea sǎ fie distrusă şi miliarde de oameni să fie ucişi. Există un grup foarte puternic care are această credinţă. Dar ei, de fapt, se uită în urmă. Ceea ce aşteaptă, deja s-a petrecut. Nu ştiu în care ciclu ne aflăm deja, ca să nu mai vorbim de care secol.
Ei se află în afara momentului real al evoluţiei speciei umane, dar nu ştiu asta. Duc lumea într-o anumită direcţie, pentru a împlini interpretarea pe care ei au dat-o unei profeţii, care deja s-a întâmplat. Din păcate, poate fi o profeţie a Armaghedonului care se va implini singură – creată prin ignoranţă, superstiţie şi urǎ. Aşadar, problema o reprezintă ignoranţa iar soluţia este iluminarea, cunoaşterea şi adevărata spiritualitate.
Problema pare complexă, dar poate fi foarte simplu rezolvată. Unde e întuneric, se aduce lumina. Aşa că ceea ce trebuie să facem este să facem lumină asupra acestei chestiuni şi să oferim o perspectivă care să le permită oamenilor să înţeleagă că nu e nevoie să se angajeze în supremaţia globală sau distrugerea globală pentru a-şi împlini visele.
Le amintesc oamenilor de faptul cǎ nimeni altul decât secretarul pe politică internă al lui Reagan, James Watt, după o întâlnire din timpul preşedinţiei lui Reagan, a spus ceva de genul:
- Toţi ecologiştii nu trebuie să-şi facă griji în privinţa mediului, pentru că se apropie sfârşitul lumii şi lisus se întoarce, iar lumea o să fie distrusă oricum! Dumnezeu vrea ca noi, bunii creştini, să continuăm şi să folosim totul cît mai avem timp.
Am parafrazat cuvintele sale, dar aceasta este în esenţă ce a spus omul responsabil de întreaga politică internă a Americii.
Oamenii trebuie să înţeleagă faptul că aceste tipuri de sisteme de credinţă superstiţioasă şi retrogradă conduc, de fapt, luarea deciziilor şi politica. Este o adevărată tragedie. Nu se vorbeşte, desigur, despre asta.
Comentariu preluat de pe internet .Monstrul puterii necontrolate for STEVEN GREER – Adevarul ascuns – Informatii interzise

Dowload cartea

http://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=4&sqi=2&ved=0CDMQFjAD&url=http%3A%2F%2Fcristytepes.files.wordpress.com%2F2012%2F05%2F54439251-steven-greer-adevarul-ascuns-informac5a3ii-interzise-completa-rearanjata.doc&ei=MuOHULjBAeKC4gSO6oHwBQ&usg=AFQjCNFIjTfP-ES4-3ZnkurnLIXLQvOhUg&cad=rja

Secretul lui Iuda

 

Capitolul 11 din Soarele Negru de Peter Moon

Secretul lui Iuda

Aşa cum am precizat mai devreme, Jan are numeroase contacte cu

societăţile secrete din Germania. Unii dintre indivizii pe care ii cunoaşte au

peste 90 de ani şi s-au implicat in aceste tradiţii dinainte ca Hitler să se

amestece in ele. Mulţi dintre ei işi datorează longevitatea faptului că sunt

vegetarieni şi că au o dietă foarte sănătoasă. S-ar putea să vă surprindă, dar

motivaţia fundamentală a acestui vegetarianism este principiul ahimsa. Acest

cuvant sanscrit inseamnă „non-violenţă”. Potrivit doctrinei ahimsa-ei,

intreaga viaţă reprezintă un tot unitar şi nici o creatură vie nu ar trebui să

sufere de violenţă sau durere. Din acest motiv, aceşti vegetarieni nemţi refuză

să mănance carne.

Jan nu este membru al nici uneia din aceste societăţi, nici neonazist.

Nenumăratele informaţii pe care le-a strans le-a primit in aceeaşi manieră

sincronă in care am primit eu informaţiile referitoare la fenomenele de la

Montauk şi la alte subiecte ezoterice conexe. Avem multe lucruri in comun,

dar nu mi-am propus să transmit imediat mai departe tot ce mi-a spus. A fost

necesar mai intai să asimilez informaţiile primite de la el, iar apoi să le plasez

intr-un context mai larg, mergand astfel un pas mai departe.

58

Cand Jan van Helsing a inceput să vorbească, mi-am dat pe loc seama

că ascult cea mai reală variantă a istoriei celui de-al Treilea Reich, mai

apropiată de adevăr decat tot ce am citit vreodată in cărţi. Nu numai că era

relatată de un german, dar Jan dispune de conexiunile relevante, avand acces

la o tradiţie incă vie şi absolut secretă.

Jan mi-a explicat că după căderea zidului Berlinului, anumite

informaţii ţinute pentru atunci secrete nu au mai putut fi ocultate. Diferite

societăţi secrete precum Cavalerii Templieri, sever reprimate in timpul

regimului comunist est-german, s-au bucurat in sfarşit de libertatea de a

spune ceea ce au fost nevoite să păstreze foarte mult timp in taină. Jan a fost

de acord să imi dezvăluie tot felul de informaţii, care au devenit apoi puncte

focale ale investigaţiilor mele.

Din păcate, Jan a fost puternic obstrucţionat in propriile sale cercetări.

După ce a scris o carte in care a dezvăluit toate aceste informaţii, a fost

investigat de guvernul german cu scopul de a fi pus sub acuzare. Procurorul

general al Germaniei i-a interzis lucrarea şi i-a dat o amendă atat de mare

incat l-a ruinat financiar.

Titlul cărţii lui Jan este Societăţile secrete şi puterea lor în secolul XX.

A fost scrisă in limba germană şi a devenit rapid un best-seller cu peste

50.000 de exemplare vandute in intreaga Europă. Din cauza acestei

popularităţi, guvernul german a interzis-o, sub pretextul că „incită masele la

ură”. Subiectul cărţii se referă in primul rand la aspectele conspiraţiei politice,

incluzand doar cateva capitole referitoare la ocultism. Principala controversă

cu care a fost nevoit să se confrunte Jan se referea la chestiunea evreiască. El

a inclus in carte Protocoalele înţelepţilor din Sion, un document pe care

istoricii convenţionali il consideră un fals. Istoricii conspiraţionişti nu sunt de

acord cu această părere. Un lucru este cert: chiar dacă Protocoalele ar fi o

invenţie, ele reprezintă exact mijloacele pe care le-ar folosi orice grup,

precum Iluminaţii, pentru a controla politica mondială. Oricare ar fi adevărul

in legătură cu Protocoalele, este evident că includerea lor intr-o carte nu-ţi va

atrage simpatia unor organizaţii precum B’nai Brith sau Liga Anti-Defăimare.

În ceea ce mă priveşte, trebuie să recunosc că Jan s-a dovedit un

prieten loial şi sincer. Din păcate pentru el, o parte din informaţiile ezoterice

revelate în cartea sa sunt uşor de interpretat greşit. Din această perspectivă,

consecinţele s-au dovedit dramatice pentru el, cu atât mai mult cu cât a fost

luat în vizorul politicienilor. Deşi Jan afirmă negru pe alb în cartea sa că nu

este antisemit, mas-media s-a grăbit să-l acuze că ar fi susţinut inexistenţa

Holocaustului. Poziţia lui Jan este însă diferită. El a explicat pe un număr

considerabil de pagini că adevăraţii evrei nu fac parte din nici o conspiraţie.

Deşi a fost tratat incorect de criticii săi, problema cu care s-a

confruntat Jan este de inţeles. De aceea, inainte să continui cu revelarea

informaţiilor primite de la el, doresc să elucidez odată pentru totdeauna

chestiunea evreiască.

Principala problemă legată de cartea lui Jan este faptul că predispune

cititorul către judecarea extrem de aspră a anumitor categorii de persoane.

Deşi atitudinea guvernului german, de interzicere a cărţii pe piaţa germană, a

fost incorectă, este totuşi uşor de inţeles. Imigraţia masivă in Germania a

59

schimbat dramatic cultura acestei ţări. Am constatat personal că amestecul de

culturi in această ţară este chiar mai mare decat in Statele Unite. Cultura

ariană originală a trecut in umbră, ceea ce explică apariţia neonazismului şi a

altor curente pline de ură. Ironia sorţii face ca roata să se fi intors, ştiut fiind

că civilizaţia ariană indo-europeană a distrus in trecut diferitele culturi ale

indigenilor din intreaga lume.

Jan mi-a explicat printre altele că simbolurile francmasone pe care leam

văzut in Frankfurt sunt rezultatul influenţei şi puterii de control a evreilor

asupra Germaniei de astăzi. El susţine că facţiunile evreieşti conduc practic

ţara. Cartea sa aduce dovezi in acest sens, dar nu ştiu in ce măsură acestea

sunt in totalitate adevărate. Ceea ce ştiu cu siguranţă este că Germania

continuă să plătească şi astăzi daune de război statului Israel. Foarte mulţi

germani trăiesc un resentiment din această cauză. Unii au ajuns chiar să

creadă că cel de-al Doilea Război Mondial a fost o manipulare a sioniştilor

pentru a-i determina pe germani să finanţeze crearea statului Israel. Acest

mod de a gandi este frecvent intalnit in Germania.

La un moment dat in timpul conversaţiei noastre, Jan a insistat să

inchid reportofonul. Dorea să-mi spună ceva despre care nu ai voie să

vorbeşti in Germania, deşi am descoperit ulterior că apărea tipărit in cartea sa.

Deşi mi s-a părut că exagerează cu dramatismul, i-am făcut pe plac şi am

inchis reportofonul. Secretul pe care dorea să mi-l reveleze se referea la

Cavalerii Negri. Potrivit investigaţiilor sale, aceştia sunt moştenitorii legitimi

ai Cavalerilor Templieri, arşi pe rug de către Inchiziţie. Jan mi-a spus că

naziştii s-au folosit de Cavalerii Negri pentru a pune mana pe un document

străvechi care le-a aparţinut candva templierilor, iar inainte triburilor din

Israel. Preţiosul secret conţinut in acest document este acela că scribii ebraici

il identifică pe Dumnezeul lor cu El Shaddai, Arhanghelul căzut sau Satan.

Această informaţie poate părea şocantă credincioşilor fanatici. Se pare că a

avut un asemenea efect şi asupra liderilor arieni, inflamandu-le

antisemitismul.

După părerea mea, chiar dacă informaţia este adevărată, interpretarea

ei este complet greşită. Identificarea „Bestiei” cu Dumnezeu in orice religie

reprezintă o referinţă ezoterică a faptului că planul fizic are ca număr de cod

energetic 666. Am vorbit despre acest lucru in lucrarea Piramidele din

Montauk, in care am explicat că numărul Bestiei (calculat conform

principiilor numerologiei) este 26, la fel ca şi numărul lui YHWH (numele

corect pe care il atribuie lui Dumnezeu evreii, citit Iehova sau Yahve). Vă

reamintesc că ne aflăm intr-un univers a cărui construcţie se bazează pe

atomul de carbon, care conţine şase neutroni, şase electroni şi şase protoni.

Simbolismul ezoteric consideră conceptul de Bestie o metaforă a unui

principiu extrem de profund, implicat direct in crearea universului. El devine

un „Dumnezeu” care poate fi adorat numai in aspectul său inferior. Este

evident că această neinţelegere legată de numărul 666 sau de Bestie a condus

de multe ori in trecut la incitarea la ură impotriva evreilor sau a altor grupuri

sociale. Este curios faptul că formula prin care putem recunoaşte structura

universului in care trăim a fost interpretată intr-un mod atat de greşit,

generand teamă şi respingere. Teama nu este altceva decat un demon care ne

impiedică să descoperim adevărata natură a lucrurilor.

60

Referinţa de care am vorbit mai sus, care il identifică pe Dumnezeul

evreilor cu El Shaddai, nu este singura afirmaţie care a determinat autorităţile

germane să interzică lucrarea lui Jan. Cartea sa include şi alte citate din Noul

Testament sau din Talmudul evreiesc, dar acestea mă preocupă mai puţin.

Ceea ce mă interesează pe mine sunt tradiţiile ezoterice ale umanităţii, care,

dacă sunt studiate corect, revelează unitatea fundamentală care stă la baza

intregii existenţe. Din această perspectivă, evreii, musulmanii, creştinii,

arienii şi orice alt grup social, cu toţii ocupă un loc egal pe Roata Vieţii. Cu

toţii suntem integraţi in aceeaşi reţea. Diferitele facţiuni sunt ca nişte pete

colorate care consideră că nuanţa lor este cea preferată de Dumnezeu. Numai

cei care intră in rezonanţă cu aspectul lor creativ cel mai inalt pot vedea

lucrurile din perspectiva Creatorului, privind cu egală ingăduinţă toate

nuanţele in care este colorată Roata Vieţii.

Din nefericire, manipulatorii umanităţii au creat religiile intr-o

manieră care să le permită să controleze emoţiile credincioşilor şi inclinaţiile

politice ale maselor. Adevărul interior al acestor religii nu este cunoscut decat

de nişte elite foarte reduse ca număr.

Religia a găsit intotdeauna o cale pentru a polariza umanitatea.

Oricare ar fi adevărul relativ cu privire la rolul potenţial adversar al evreilor

in societate, nu există nici o indoială că lucrarea lui Jan a creat o polarizare la

nivelul guvernului german, dar şi al diferitelor grupări de evrei. Atunci cand

ne ocupăm de subiecte atat de controversate ca naziştii şi conexiunile lor

mistice, nu avem dreptul să ne impiedicăm de o gandire polarizată care

include judecăţi de tipul „cutare este bun” şi „cutare este rău”.

După părerea mea, cel mai interesant aspect legat de evrei nu este cel

politic sau conspiraţionist, ci natura sacră a alfabetului lor ebraic despre care

am discutat pe scurt in Piramidele din Montauk. Această descoperire ii

aparţine lui Stan Tenen, care merită să-i fie recunoscute meritele, intrucat şi-a

petrecut mai bine de un deceniu studiind acest subiect. In esenţă, opera lui

susţine că dacă faci o secţiune intr-o gogoaşă (sau intr-un profil circular –

forma pe care fizicienii susţin că o are universul), vei obţine o structură in

formă de vartej care va reflecta toate cele 27 de litere ale alfabetului ebraic,

dacă vei proiecta asupra ei o umbră din 27 de unghiuri diferite. Din păcate,

cele mai multe surse evreieşti tradiţionale nu au auzit de acest lucru şi nu ii

apreciază importanţa sau implicaţiile17.

Această implicare a formelor geometriei sacre in crearea unei limbi

arată că cel care a făcut acest lucru opera cu o conştiinţă mai presus de cea

umană obişnuită, ca să nu-i spunem de-a dreptul divină. Putem obţine un

indiciu referitor la cel care a creat limbajul divin şi religios examinand

etimologia cuvantului Iuda, numele celui mai puternic dintre cele 12 triburi

din Israel. Iuda era numele unui teritoriu ebraic şi se datorează celui de-al

patrulea dintre fiii lui Iacov. Cuvantul englez Judah derivă din cel ebraic

yehudhah (pronunţat ya-hu-dey), care seamănă izbitor cu Tahuti (pronunţat

ta-hu-tey), zeul egiptean al magiei şi cunoaşterii. Dacă nu vi se pare o

coincidenţă suficient de semnificativă, vă propun să examinăm etimologia

17 Ebraica nu este singura limbă sacră care prezintă asemenea mistere. Aproape toate limbile

primordiale sacre (greaca, arabica, sanscrita şi tibetana fac parte dintre ele) au caracteristici

asemănătoare. De fapt, ele au fost derivate din aceeaşi limbă-mamă. Dar despre acest subiect vom

discuta mai amănunţit mai tarziu.

61

cuvantului ebraic (hebrew). Acesta derivă din cuvantul ebraic ibhri, care

inseamnă „cineva aflat dincolo de rau”. Dacă ebraicii s-au auto-definit ca

locuind dincolo de rau, este probabil că se refereau la Nil. Acest lucru devine

incă şi mai clar dacă ţinem seama de asemănarea dintre cuvantul ibhri şi

„ibis”, forma animală in care este reprezentat de regulă Tahuti. Acest animal

trăia intr-o populaţie numeroasă pe malul Nilului şi era considerat sacru de

egipteni. Nimeni nu vana vreodată un ibis. Cuvantul englezesc ibis derivă din

egipteanul hib, care are o rezonanţă comună cu englezescul hebrew. Chiar şi

cuvantul ibex (o capră cu coarne lungi, curbate) derivă dintr-un dialect alpin

şi inseamnă căţărător (la fel ca cei care se căţărau pe varful Marii Piramide).

Labirintul etimologic de mai sus demonstrează că atat tradiţia teutonă

cat şi cea ebraică derivă dintr-o sursă comună avandu-l in centru pe Tahuti.

Etimologia ambelor cuvinte sugerează că Egiptul se afla in centrul tradiţiei

culturale antice. Poporul aflat in acest centru cultural avea pielea intunecată la

culoare. I s-au adăugat apoi triburile celtice, emigrate din Asia Centrală şi

care au trăit in pace alături de egipteni sub conducerea inţeleaptă a aceluiaşi

faraon. Ambele popoare au contribuit in egală măsură la moştenirea culturală

egipteană, aşa cum o cunoaştem astăzi. Marea breşă in cultura şi civilizaţia

egiptenilor care s-a produs in timpul lui Ramses II a fost provocată de Moise,

care i-a condus pe ebraici dincolo de Marea Roşie. Din această perspectivă,

poporul condus de Moise includea un amestec de rase, inclusiv celtice. Se ştie

astăzi că in timpul perioadei respective, un celt pe nume Niul s-a insurat cu

fiica faraonului, Scota. Descendenţii acestuia au numit ţara in care s-au

stabilit Scoţia, in onoarea fiicei faraonului. Insulele scoţiene numite Hebride

poartă in mod evident numele ebraicilor, la fel ca şi Hebron-ul, un oraş situat

la sud de Ierusalim.

Comparaţia numelor poate continua la infinit, dar credem că am

stabilit cu toată claritatea că Egiptul a fost candva centrul lumii, in care s-au

amestecat numeroase culturi şi din care au derivat un mare număr de tradiţii.

Cercetătorul atent işi dă seama că atat religia creştină cat şi cea iudaică s-au

născut din aceeaşi religie egipteană. Din păcate, majoritatea oamenilor nu-şi

dau seama de acest lucru, căci religia egipteană a fost distorsionată sau

interpretată greşit de istorici. Este imposibil să nu faci o apropiere intre Torah

ebraică şi Tarotul egiptean sau Rota (n.n. Roata). Insuşi cuvantul rabbi derivă

fonetic din Ra, regele-soare al egiptenilor.

Nu am dorit in nici un caz să demonstrăm că evreii ar fi furat religia

egiptenilor. Cuvantul hebe arată că ebraicii duceau cu ei sfantul potir al lui

Melchisedec, cel puţin intr-un sens metaforic, dacă nu chiar fizic. In limba

greacă, cuvantul hebe inseamnă tinereţe. In mitologia elenă, Hebe era zeiţa

tinereţii şi purtătoarea cupei pentru zei. Metaforic vorbind, ea purta potirul

Sfantului Graal sau al lui Melchisedec. Odată cu plecarea lui Moise (şi a

potirului), egiptenii şi-au pierdut puterea, care s-a transferat la ebraici, cel

puţin pană in timpul lui Solomon. Mişcarea corespunde unui plan celest, legat

şi de mecanica orbitală a universului. Aşa cum viaţa se foloseşte de diferite

artificii pentru a supravieţui şi a evolua, la fel procedează şi Tahuti, creatura

arhetipală a vieţii, care işi manifestă mesajul prin cele mai variate canale. Se

ştie despre el că a fost mesagerul zeilor şi un expert in comunicare. Un mediu

diferit necesită o abordare diferită şi soluţii corespunzătoare.

62

Revenind la străvechiul manuscris al Cavalerilor Templieri, putem

găsi aici o sincronicitate remarcabilă. Documentul se referă la Iisus, care se

adresează teutonilor din legiunea romană. Iisus le spune direct acestora că ei

sunt poporul pe care l-a ales. Extremiştii arieni din Germania s-au folosit de

aceste cuvinte şi au făcut ce au vrut cu ele. Ei au pretins exact ce au pretins

secole la rand evreii: că sunt poporul ales. Această referinţă atestă faptul că

ambele tradiţii şi-au derivat puterea şi forţa din aceeaşi sursă: Tahuti. Din

păcate, bunul simţ a fost ignorat şi situaţia s-a deteriorat intr-o conştiinţă

polarizată. Este evident că prin interpretarea greşită a informaţiilor ezoterice

s-a incercat de fapt manipularea umanităţii.

Personal, am convingerea că studiul aprofundat al etimologiei va

conduce mai devreme sau mai tarziu la revelarea originii comune a

civilizaţiei. Un prim exemplu se referă la Ararat, muntele pe care a ajuns Noe

cu legendara sa arcă. Aceasta este zona din care s-a născut intreaga umanitate.

Este greu să nu observi similitudinea dintre cuvintele Ararat şi arian. Ştiinţa

nu a stabilit niciodată că ar exista vreo diferenţă rasială intre evrei şi arieni.

Singurele diferenţe intre cele două popoare sunt de natură culturală şi

religioasă.

Confuzia şi rivalitatea dintre diferitele grupuri de pe pămant işi trag

sorgintea din legenda antică a Turnului din Babilon. Există o poveste care

susţine că „Dumnezeu” a pedepsit umanitatea pentru că a incercat să ajungă

pe culmea cunoaşterii, concept simbolizat şi de calota Marii Piramide. Era o

epocă in care intreaga umanitate vorbea aceeaşi limbă, cunoscută sub numele

de Vril. Această limbă a fost ulterior fragmentată in mai multe, ceea ce

explică labirintul etimologic al diferitelor limbi de pe pămant. Povestea

Turnului din Babilon nu este altceva decat un program injectat in reţeaua

morfogenetică a pămantului pentru a genera divizarea umanităţii. Rivalitatea

dintre evrei şi nazişti, care continuă să existe şi la ora actuală, este un

exemplu in această direcţie.

Ne vom ocupa in continuare de un om care deşi a trăit in mijlocul

celor mai puternici oameni din cel de-al Treilea Reich, a făcut tot ce i-a stat in

puteri pentru a vindeca rivalitatea dintre cele două popoare.

Sosirea dumnezeului extraterestru – Alien God Arrival

 

Alien God Arrival

Aceasta imagine este a lui crist rael ,un anticrist al Apocalipsei francmasoneriei .

rael

Matei cap.24

23 Dacă cineva vă va spune atunci:

„Iată, Cristosul este aici!“ sau „Este acolo!“, să nu credeţi!

24 Căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, chiar şi pe cei aleşi.

25 Iată că v-am spus mai dinainte! 26 Aşadar, dacă vă vor spune: „Iată, este în pustie!“, să nu vă duceţi; sau: „Iată-L în odăi ascunse!“, să nu credeţi!

27 Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

28 Oriunde va fi hoitul, acolo se vor aduna şi vulturii!

„Hristos în voi, nădejdea slavei”

Biblia necunoscuta

Originally posted on Talcuire apocalipsa:

Apocrife şi pseudo-epigrafe iudeo-creştine
Traducere din limba engleză după
„The Lost books of Bible” şi „The forgotten books of Eden” publicată de World Bible Publishers Inc. 1926, 1927.

Cuvânt înainte

În cartea mea precedentă “Urmaşii lui Ham, fiul blestemat al lui Noe,” am amintit despre manuscrisele de la Marea Moartă-Qumran, în special de cartea Jubileelor a lui Enoh şi Geneza-apocrif, ultima vorbind despre viaţa lui Avram, patriarhul biblic.
Am intenţionat ca în această carte să traduc o culegere de texte, aşa numite apocrife, cărţi non-canonice, dar care sunt de o strictă origine iudeo-creştină, deci care nu se îndepărtează de la Sfânta Scriptură, ci care dimpotrivă lămuresc anumitele părţi rămase şi în continuare necunoscute din Noul şi Vechiul Testament. De exemplu, după cum bine ştim Biblia nu ne-a putut relata în întregime viaţa Domnului nostru Iisus Hristos, de la naşterea sa şi până a nu începe să propovăduiască. Despre această perioadă…

View original 996 more words

Fenomenul de fază – De la OZN-uri la BiBlie !

 

Fenomenul de fază – De la OZN-uri la BiBlie !

Sursa :
http://ro.netlog.com/ZeitGeist_Spiritul_Timpulu…-
„Practica stărilor mentale de fază reprezintă cea mai grozavă şi promiţătoare preocupare a erei moderne. Spre deosebire de trecut, noţiunile de ‚extra-corporalizare’, ‚vis lucid’ şi ‚proiecţie astrală’ şi-au pierdut deja aura mistică şi fundamentele lor reale au fost studiate minuţios, într-o abordare care nu poate fi caracterizată drept un nonsens. Actualmente, fenomenul este accesibil oricui, indiferent de viziunea personală asupra lumii. Sunt cunoscute, acum, metodele necesare stăpânirii lui şi aplicării lui eficiente. Site-ul şi cărţile aferente oferă oricărei persoane ceva ce, anterior, putea fi doar visat – o realitate paralelă şi posibilitatea de a exista în două lumi diferite. Desigur că atât site-ul cât şi cărţile nu se adresează persoanelor bigote sau fidele unor simple teorii fără sens .”

Continuarea>>>>
http://ro.netlog.com/ZeitGeist_Spiritul_Timpulu…-

INVATATURILE PIERDUTE

 

 Miceal Ledwith

 
Numele meu este Miceal Ledwith.
Miceal este forma lui Michael în limba irlandeză. M-am înscris ca student pentru a deveni preot catolic în 1960 la colegiul Maynooth din Irlanda, care era principalul seminar pentru întreaga Irlandă, precum şi un colegiu al Universităţii Naţionale a Irlandei şi o Universitate pontificală.
O universitate pontificală este o universitate care are statutul dat de Papă, modalitate prin care au debutat multe dintre universităţile originale şi străvechi din Europa.
M-am născut în districtul Wexford din Irlanda în 1942 şi am fost precum mulţi tineri ai timpului meu, care erau idealişti şi doreau să găsească răspunsurile la marile întrebări în legătură cu viaţa şi destinul omenesc, Întrebările care îi lăsau perplexi pe toţi, chiar şi pe agnostici şi atei.
Şi am pornit să găsesc, prin cea mai bună modalitate care îmi era mie accesibilă în acel moment, care ar putea fi răspunsurile la aceste întrebări, şi aşa mi-am început căutarea foarte serios în 1960. Am început să studiez pentru gradul de licenta în arte a Universităţii Naţionale a Irlandei, apoi am obţinut licenta în filozofie, la Universitatea pontificală din Maynooth.
Am fost foarte norocos la acel moment din viaţa mea de a avea un privilegiu foarte rar, şi anume şansa de a petrece o perioadă lungă de timp, fără întreruperi studiind diverse subiecte. Fizică, chimie, domeniul juridic, istorie, literatură, precum şi principalele studii care mă interesau pe mine legate de filozofie şi teologie.
 
După mai multe licente şi grade academice am culminat 11 sau 12 ani de studii universitare cu doctoratul în teologie. Am fost primit în rândurile personalului universităţii aproape imediat, ca lector. 4 sau 5 ani mai târziu am devenit profesor de teologie dogmatică sau sistematică.
Apoi am devenit decanul facultăţii, şef de departament, arhivar al universităţii şi în final vice-preşedinte în 1980. 5 ani mai târziu, am fost desemnat preşedintele Colegiului Maynooth pentru un termen de 10 ani, pe care l-am încheiat în 1994. A fost o perioadă de expansiune extraordinară pentru colegiu timp în care înscrierea studenţilor la colegiu a crescut cu 300% laolaltă cu cerinţele corespunzătoare de personal, săli de curs, laboratoare ştiinţifice, precum şi cămine studenţeşti, toate acestea fiind construite în vremea mea.
Am avut o viaţă foarte ocupată ca profesor universitar şi ca administrator. Am devenit preşedintele Comitetului Preşedinţilor Universităţilor Irlandeze şi am fost membru al Biroului Guvernator al Conferinţei Universităţilor Europei. Dar în tot acest timp, în ciuda a cât de ocupat eram, datorită îndatoririlor profesorale şi administrative am continuat căutarea răspunsurilor marilor întrebări, pentru că încă nu aveam răspunsuri definitive adevărate.
În 1980, s-a produs un lucru foarte semnificativ. Am fost numit membru al unui mic grup elitist de teologi din întreaga lume numit Comisia Teologică Internaţională. Era însărcinat cu sfătuirea episcopului Romei şi a Papei în chestiuni teologice. Urma să ocup această funcţie timp de trei trimestre separate, totalizând 17 ani.
Am luat foarte în serios această poziţie şi pentru aproape toată acea perioadă de timp, şeful comisiei a fost actualul Papă, Benedict al 16-lea, care pe atunci era cardinalul Joseph Ratzinger. Eram foarte conştient că Papa pe care îl sfătuiam, Papa Ioan Paul al II-lea avea o responsabilitate enormă. Mai mult de 1 miliard de catolici din întreaga lume depindeau de fiecare cuvânt al lui. Şi cuvântul său era de asemenea profund respectat de multe alte şcoli religioase, fie ele creştine sau necreştine.
Dacă aş fi fost în postura Papei Ioan Paul al II-lea îmi imaginez că nu aş fi dormit prea bine în majoritatea nopţilor pentru că aş fi fost preocupat să mă asigur că ghidarea şi mesajul meu reprezenta adevărul şi reflecta cu acurateţe ceea ce Iisus ne-a învăţat.
Şi care ar fi fost consecinţele pentru ghidarea oamenilor într-o manieră inexactă sau eronată în ceea ce priveşte urmarea învăţăturilor lui Iisus?
Eu am făcut tot ce am putut să îndeplinesc rolul pe care l-am avut, pe cât îmi permitea umila mea poziţie. Am vrut să mă asigur că cea mai bună parte a teologiei, cea mai exactă şi cea mai profundă era disponibilă în ceea ce priveşte sfatul oferit de noi.
În trei ocazii de-a lungul acelor ani am fost personal autorul documentului produs de comisie. Însă încă am găsit, în ciuda faptul că unii dintre cei mai legendari teologi ai zilelor mele studenţeşti au fost alături de mine în acea comisie internaţională, erau oameni nemaipomenit de învăţaţi, posesori ai unei cunoaşteri incredibile, faimoşi în domeniul lor, în întreaga lume, însă în ciuda faptului că am avut acces zilnic la ei, în ciuda faptului că mi s-au deschis cele mai bune biblioteci din Universităţile Europei, şi cele mai bune biblioteci religioase din întreaga Europă şi din altă parte, incluzând biblioteca Vaticanului, eu existat totuşi aceste spaţii goale care au rămas.


Acest lucru mi-a arătat că Iisus al istoriei nu era Iisus pe care eu l-am văzut ascuns în spatele multora dintre afirmaţiile evangheliilor. Evident că am fost foarte perturbat de aceasta. O anumită afirmaţie m-a perturbat mai mult decât toate. Iisus a spus în evanghelia Sfântului Ioan că dacă îi urmăm învăţăturile vom împlini toate lucrările despre care Sfântul Ioan spune că sunt miracole, vom face tot ceea ce a făcut Iisus, şi chiar mai mari decât acestea vom face. Acum, ideea este valabilă, chiar dacă Iisus vorbea despre un singur miracol.
Ar trebui cu toţi să fim capabili să facem măcar un miracol, dacă îi urmăm învăţăturile. Însă când m-am uitat în jurul meu la cele . de biserici şi confesiuni care poartă emblema creştină în ziua de azi unde este dovada că aceasta se petrece?
Într-adevăr, când privesc în afara creştinismului, sunt condus către concluzia provenind din propriile mele cercetări că nici una dintre marile religii s-au ridicat vreodată la nivelul promisiunilor făcute de fondatorii lor. Aceasta a reprezentat o chestiune foarte serioasă pentru mine şi am simţit, ca un fiu puternic devotat al tradiţiei creştine, că era o acută nevoie de o examinare mai profundă a ceea ce a fost şi a făcut Iisus decât cea promovată la sala de curs şi de către preoţi în întreaga lume creştină.
Când priviţi cele 3 evanghelii ale Noului Testament canonic, şi de asemenea la câteva dintre celălalte evanghelii care nu au ajuns niciodată în Noul Testament din motive evidente, după cum vom vedea mai târziu, ei bine când faceţi aceasta presupun că primul lucru pe care un căutător sincer îl va observa este acela că auzim despre Iisus că s-a născut în Bethleem, lucru care acoperă câteva zile din viaţa lui, auzim că păstorii aceşti paria ai societăţii evreieşti vin să-l viziteze, auzim despre Magi care vin să-l onoreze, două dintre cele mai dispreţuite clase în mintea unui evreu ortodox, pentru că magii erau astrologi babilonieni pe care orice evreu cu frică de Dumnezeu i-ar fi detestat şi evitat.
Deci auzim despre aceste două sau câteva zile în jurul zilei sale de naştere, auzim despre fuga lui în Egipt, pentru a scăpa de persecuţia regelui Irod, auzim că s-a întors din Egipt deşi nu ni se spune când, iar apoi este un mare spaţiu gol. Nu mai auzim nici un alt cuvânt din momentul când se întoarce din Egipt până când îl regăsim în templu la ani.
După aceasta este un spaţiu gol şi mai mare, de data aceasta de ani, despre care nu ni se spune nimic în Noul Testament, cu excepţia faptului că s-a dus în Nazareth iar tradiţia creştină a presupus că probabil a lucrat ca tâmplar. Dacă a putut realiza ceea ce a făcut el, după aceasta ar trebui cu toţii să devenim imediat tâmplari. Acel spaţiu gol de ani este mai mult de jumătate din întreaga sa viaţă.
Toată viaţa mea am căutat răspunsuri la aceste mari întrebări despre unde am venit, ce precedă viaţa pe acest pământ, ce ar trebui să facem cât timp suntem aici, precum şi la ce ne-am putea aştepta după moarte. Am ştiut că marea majoritate a oamenilor cu care am vorbit şi pe care i-am îndrumat religios, în toţi anii mei în serviciul catolic erau însetaţi de răspunsuri la aceleaşi întrebări, în propriul lor mod. Şi am studiat toate sursele cunoscute care îmi erau disponibile, şi după cum v-am spus am fost student al acestor surse pentru mulţi ani, din fericire, dar am găsit întotdeauna mari spaţii goale, zone imense unde nu se putea spune nimic sigur despre ce ar trebui să cred. Acestea nu sunt afirmaţii uşoare.
Mă refer în special la chestiuni cum ar fi, după cum probabil se întreabă toată lumea, “oare ce mă aşteaptă după ultima respiraţie?” Am descoperit că multe dintre aceste imagini pe care unele dintre religiile principale ale lumii le-au produs sunt de fapt batjocoritoare şi sentimentale, fără conţinut real.
Şi este evident de ce majoritatea religiilor din ziua de astăzi nu mai vorbesc deloc despre ceea ce ne aşteaptă după moarte, pentru că le este frică să facă aceasta în acea limbă şi terminologie. Nu mai este intelectul lor cel care le generează probleme, ci este pur şi simplu o chestiune de gust a lor, după cum bine spunea un mare filozof francez pe care l-am studiat cu mult timp în urmă, este vorba de Maurice Blandel.
Aşa că în acel punct al cercetărilor mele, după ce am citit şi examinat şi cugetat asupra majorităţii textelor care erau uşor disponibile în lumea occidentală precum şi în lumea orientală, şi găsind mari spaţii vide în toate acestea pe care nu le puteam umple de nicăieri, oriunde aş fi căutat, deci în acel punct am găsit un corp foarte sofisticat de învăţătură care venea de la Ramtha şi şcoala sa de Înţelepciune Străveche, “Şcoala chintesenţială a minţii” a lui Ramtha. Şi aici am găsit într-o formă foarte simplă întrebări la unele dintre cele mai complexe şi majore întrebări la care până atunci nu găsisem nici un răspuns, şi într-adevăr aproape că abandonasem orice credinţă că le voi găsi vreodată un răspuns adecvat.
Cred că mulţi oameni sunt în aceeaşi postură în ziua de astăzi. Sunt în mod acut neliniştiţi şi nefericiţi cu ceea li se prezintă ca şi credinţă şi nu ştiu nimic mai bun, şi precum Blaise Pascal un alt mare filozof francez, ei cred că este mai sigur să crezi decât să nu o faci.
Aşa că, în ultima decadă sau mai mult, în aceste învăţături ale lui Ramtha, am descoperit profunzimi din ce în ce mai mari şi mi-am dăruit viaţa studiului acestor învăţături pentru a înţelege mai bine nu numai unde eu mă îndrept şi ce anume ar trebui să fac cu viaţa mea, ce anume contează în ochii lui Dumnezeu, ce nu contează, la ce pot să ma aştept după moarte.
Am înţeles de asemenea ce posibilităţi extraordinare sunt disponibile fiecărei fiinţe umană în această viaţă pentru a se folosi de ele în timp ce sunt aici în această încarnare. Aceasta este bucuria şi puterea şi eliberarea şi libertatea şi suveranitatea pe care Iisus ni le-a promis, dar care din nefericire sunt atât de în afara posibilităţii religiilor de a le oferi.
Date fiind rolurile pe care le-am avut, şi funcţiile pe care le-am îndeplinit, presupun că este evident să spun că nu toată lumea este încântată de lucrurile pe care le spun şi le fac acum. Însă acele învăţături ale lui Ramtha oferă o nouă direcţie şi profunzime unei vieţi întregi pe care am dedicat-o studiului acestor întrebări. Ele m-au ghidat spre canale neobişnuite şi captivante. Mi-au înzestrat întreaga viaţă şi înţelegere cu o profunzime şi un sens pe care altfel nu le-ar fi avut niciodată.
Iisus în Egipt.
Pentru moment, haideţi să privim un alt mare spaţiu vid în istoria vieţii lui Iisus: viaţa lui în Egipt. Egiptul ieşise demult din era măreţiei sale pe când trăia Iisus, dar era încă un loc extrem de interesant, din punct de vedere ezoteric, mistic, spiritual.
De-a lungul Nilului, a existat o serie de mari temple care era fiecare dedicat unei opere pe care noi în timpurile moderne le-am fi numit cele sigilii, sau cele chakre după filozofia New Age. Această muncă a constat în rezolvarea chestiunilor legate de fiecare sigiliu într-o manieră progresivă.
Sigiliul de bază, cel mai de jos, care se găseşte în zona genitală se ocupă cu chestiuni legate de procreere, al doilea sigiliu localizat în zona din mijlocul abdomenului, se ocupă cu chestiuni legate de victimizare, durere, suferinţă, “dacă nu mi-ar fi făcut aceasta” etc.
Al treiela sigiliu este în zona plexului solar, este sigiliul puterii sigiliul tiranilor atunci când se abuzează de el. Bineînţeles că victimele au nevoie de tirani şi tiranii au nevoie de victime, aşa că aceste două temperamente au o relaţie simbiotică “frumoasă”.
Aşa că, reîntorcându-ne către templele din Egipt, al doilea templu este cel mai uşor de descris într-un timp scurt. De fapt, acesta era un templu dublu: exista un sanctuar al unui zeu-crocodil, foarte sacru pentru Egipt, Sobek, simbolul eului inferior, care se afla chiar lângă un alt sanctuar al zeului Horus, care era simbolul eului superior.
Aşa că aceste două temple reprezintă eurile inferior şi respectiv superior. Iar atunci când iniţiaţii pe această cale, şi amintiţi-vă că erau întotdeauna foarte puţini, după ce fuseseră pe deplin instruiţi, antrenaţi şi testaţi, erau aduşi la această iniţiere fiind legaţi la ochi.
Erau aduşi în piscina templului zeului Sobek, zeul crocodil. Apoi li se spunea să-şi dea jos legăturile de la ochi şi să sară în apă. Bineînţeles că nu trebuie să surprindă pe nimeni că în piscină se găseau crocodili, doar este vorba de interiorul templului unui zeu-crocodil.
Iar aceasta era exact scena care îi primea pe noii iniţiaţi când îşi luau legăturile de la ochi. Oamenii care se angrenau în disciplină cu jumătate de inimă, în ciuda antrenamentului, oamenii care nu ar fi beneficiat de învăţătura şi experienţa lor probabil că ar fi sărit înăuntru în mod ezitant. Trebuia să sară pentru că dacă nu o făceau ar fi fost excluşi din aventura marii opere în templele de pe Nil şi nu ar mai fi fost niciodată invitaţi din nou în acea viaţă. Aşa că, era acum ori niciodată.
Aşa că, chiar dacă erau înfricoşaţi să vadă crocodilii în apă şi chiar dacă şi-ar fi putut uita învăţăturile, cu toate acestea săreau, chiar şi cu jumătate de inimă. Aşa că, săreau, rămâneau la suprafaţă şi încercau să împroaşte cu apă în jur pentru a-i goni pe crocodili.
Aceasta cu siguranţă că nu era o mişcare menită să-ţi asigure cariera într-o piscină cu crocodili. Aşa că majoritatea acestor iniţiaţi piereau din când în când. Era un sistem minunat, curat, fără hârţogărie ulterioară… Însă cei care săreau cu toată inima înăuntru şi înotau până la fundul piscinei descopereau că exista un tunel lung de metri la fund, care era în obscuritate totală. Însă dacă aveau încredere şi mergeau în acea obscuritate prin acest tunel din piscină, ei descopereau că acesta ducea către o altă piscină, iar atunci când ajungeau la suprafaţă în piscina adiacentă, care se găsea în templul lui Horus de alături, descopereau că piscina nu avea crocodili, şi că învingând fricile de auto-conservare în piscina lui Sobek, ajunseseră în piscina eului superior şi ar fi trecut testul.
Erau eligibili să purceadă mai departe la următoarea etapă a călătoriei lor. Realizarea unei tranziţii de la frici, conştient şi inconştient. Deci, ce anume simboliza această iniţiere? Simboliza tranziţia de la acele frici inconştiente care ne ţin în aşa mare pericol, care ne menţin într-o stare de imbecilitate din punct de vedere spiritual şi care nu ne permit să realizăm progrese, toate aceste temple erau în diferite feluri legate de opera de a depăşi acele lucruri care ne menţin blocaţi.
Aceasta a fost întotdeauna Marea Călătorie. Uneori calea spirituală a rătăcit aproape de calea Marii Opere, alteori calea spirituală a rătăcit departe de ea, după cum a făcut-o creştinismul în ziua de azi. Însă esenţa preoţiei în învăţăturile lui Iisus era în mod exact aliniată la calea Marii Opere.
Oricum, haideţi să privim puţin în avans la al -lea templu care se află la Marea Piramidă din Gizeh şi este centrat pe camera cunoscută de noi acum sub numele de Camera Regelui şi care este de fapt templul zeiţei Nut, zeiţa pământului.
Centrul ritualurilor ceremoniale de acolo se focaliza pe marele sarcofag din piatră, care este localizat în acel templu al zeiţei Nut. Iniţiaţii se antrenau pentru libertate faţă de cele mai mari frici care ne blochează, care frânează evoluţia spirituală. Şi, cea mai mare dintre aceste frici, conform anticilor şi şcolilor misterului de după ei, cea mai mare frică era frica morţii.
Orice altă frică – spuneau ei – este înrădăcinată în acea frică. Aşa că, dacă reuşim să eliminăm frica de moarte, toate celălalte frici vor dispărea şi cel mai mare blocaj în calea progresului spiritual este eliminat. Aşa că la Gizeh – şi amintiţi-vă că iniţierea nu se realiza mereu în interiorul marii piramide – însă la Gizeh iniţierea consta din confruntarea cu moartea într-o manieră simbolică. Iniţiatul era adus fiind legat la ochi şi depus în sarcofag. El sau ea nu aveau nici cea mai vagă idee de ce anume urma să se petreacă, şi cel mai probabil nici măcar nu ştiau anterior că există un sarcofag.
Candidaţii erau plasaţi în sarcofag în linişte iar marele capac de piatră era plasat deasupra. Bineînţeles că iniţiaţii nu ştiau dacă urmau să rămână acolo o oră, o lună, un an sau dacă era pentru totdeauna. Nu ştiau dacă există ventilaţie în sarcofag, ceea ce exista. Majoritatea oamenilor care treceau prin acea probă îşi pierdeau raţiunea datorită unei claustrofobii acute, în ciuda tuturor învăţăturilor şi instrucţiunilor. De obicei era bine în prima parte, dar apoi începeau să se întrebe dacă pot să iasă.
Şi odată ce începeau să-şi ridice mâinile pentru a vedea dacă pot să stabilească cât de departe sunt pereţii acestei mici camere şi să vadă dacă pot să ridice capacul, atunci chiar că se pierdeau cu firea. Dar dacă erau capabili să învingă toate acele instincte de autoconservare, victimizare, dacă reuşeau să-şi păstreze mintea întreagă timp de trei zile şi trei nopţi – aceasta era perioada necesară – în timp ce sufletul mergea în călătoria sa şi avea propriile teste, după acea perioadă de trei zile şi trei nopţi, care ar trebui să ne fie foarte familiară din relatările despre învierea lui Iisus, atunci la sfârşitul perioadei aveau să fie transformaţi.
Pentru că, în reţelele neuronale ale creierului, în toate circumvoluţiunile şi circuitele chimice care ne conduc corpul fizic, scurgerea acelei perioade de timp ar fi modificat circuitele iar baza fizică a fricii ar fi total exorcizată din ei, atunci fiind pregătiţi pentru un salt foarte semnificativ pe calea Marii Opere. Aşa că s-au calificat pentru avansare către templul celui de-al şaptelea sigiliu care era la Heliopolis. Iar la Heliopolis ei aveau în vedere o etapă avansată a ceea ce se petrecuse la Gizeh.
Marea credinţă a preoţilor din Heliopolis era aceea că puteai, dacă erai suficient de avansat, să-ţi ridici propriul corp din morţi, dându-i viaţă prin puterea spiritului tău. Rezervaseră în Sfânta Sfintelor din Heliopolis un piedestal lângă partea stângă a sanctuarului. Acel piedestal este astăzi îngropat sub un strat gros de praf, cam de cm grosime, şi este total necunoscut, însă eu personal l-am văzut.
Era rezervat pentru prima fiinţă care ar fi dovedit credinţa celor din Heliopolis că îţi puteai învia propriul corp din morţi prin puterea spiritului tău. Am sesizat cu interes că Evanghelia Vărsătorului a lui Iisus Christosul ne spune că Iisus a mers la Heliopolis după misiunea sa în Ţara Sfântă şi a fost onorat de preoţii de acolo. Mă întreb dacă până acum nu au început să vă sune nişte clopoţei prin minte?
Nu-i aşa că începem să avem o înţelegere foarte diferită, poate chiar primele indicii ale unei înţelegeri foarte diferite Amintiţi-vă că el primise această învăţătură în Egipt în primii săi ani.
Alte surse afirmă că el a fost la Heliopolis în drumul său de întoarcere din India, înainte de a-şi începe misiunea în Ţara Sfântă. Presupun că era un gen de şcoală finală.
A plecat în Israel cu această credinţă ferm înrădăcinată şi anume că testul suprem al evoluţiei umane şi al desăvârşirii era acela de a fi adus atât de mult puterea spiritului în viaţa ta încât acesta putea funcţiona independent de corp. Acest lucru a fost arătat tuturor oamenilor lumii: faptul că marea frică primordială, moartea, nu reprezenta nimic în realitate.
Şi după cum spun şi Geneza şi Sfântul Pavel în Epistola către Romani “Moartea nu a fost niciodată intenţionată să fie un lucru natural”. Însă aceasta începe să ne ofere o imagine foarte diferită asupra menirii lui Iisus în Ţara Sfântă în cei trei ani ai activităţii lui acolo.
Ştiţi, nu s-a petrecut pur şi simplu că s-a certat cu autorităţile vremii de atunci şi că aceasta l-a adus la moarte, şi cumva Dumnezeu l-a înviat pentru că Iisus nu merita să moară. Nu aceasta este situaţia de fapt.
Aceasta este o modalitate de a privi realitatea care este specifică universului hamburger. Iisus a venit în Ţara Sfântă cu un ideal extraordinar de puternic în minte.
El era pe calea unei iniţieri dintre cele mai sublime. Niciodată nu s-a pus problema să fie un mântuitor suferind şi să moară pentru păcatele noastre. El avea de gând ceva mult mai mare, atât pentru el cât şi pentru noi. Şi bineînţeles, după cum a spus întotdeauna Iisus, Orice pot face eu, şi voi puteţi face de asemenea!
Vă puteţi imagina potenţialele fiecăruia dintre noi dacă moartea şi boala şi toate fricile care sunt înrădăcinate în frica de moarte nu ar mai avea nici un fel de validitate în viaţa noastră? Ce transformare ar aduce aceasta lumii şi ideilor sale limitate!
Aşa că începem să avem o bănuială provenind din toţi acei ani ascunşi ai lui Iisus, relativ la faptul că au existat cu mult mai multe lucruri pe care le-a făcut şi le-a spus, le-a predat celorlalţi şi le-a experimentat Iisus decât ne permit să credem versiunile populare “curăţate” ale activităţii şi învăţăturii lui, aşa cum sunt propovăduite de către religii. S-au petrecut cu mult mai multe!
Se propovăduiau cu mult mai multe lucruri de forţă, se realiza o promisiune cu mult mai mare pentru noi toţi în ziua de astăzi. Haideţi să considerăm câteva simboluri pe care el le-a preluat din Egipt. Unele dintre cele mai uimitoare elemente erau asociate cu activitatea lui Iisus în Ţara Sfântă. Haideţi să considerăm botezul, prima Taină a Bisericii Creştine, ceea ce şi este.
Însă aceasta este o ceremonie foarte antică. Ea are o vechime de mii şi mii de ani în ceţurile antichităţii şi este bazată pe credinţa că apa era substanţa primordială din care au provenit toate celălalte. Presupun că din punct de vedere ştiinţific în ziua de astăzi trebuie să recunoaştem că aceasta nu este departe de adevăr. Aşa că, în această ceremonie, după instruire şi pregătire, eraţi adus la o piscină cu apă şi eraţi scufundat în apă.
Ce simboliza acest lucru? Simboliza, în termenii noştri moderni, că erai reciclat, că mergeai înapoi în substanţa primordială, apa, din care ai ieşit prima dată şi apoi erai ridicat, şi urma să fi ridicat către un nivel al vieţii cu totul nou. Aceasta rezidă la rădăcina credinţei creştinilor Branigan.
O cu totul altă formă de viaţă este simbolizată în acest ritual. Haideţi să considerăm un alt element creştin major şi să întrebăm de unde a provenit: masa sacră a Eucharistiei, ultima cină pe care Iisus a avut-o cu discipolii săi în camera superioară, în noaptea dinainte de a fi arestat. Această ceremonie de asemenea are o vechime de mii şi mii de ani până la şcolile marilor mistere. Elementele care sunt compun eucharistul simbolizează cele mai profunde elemente ale naturii umane precum şi potenţialele ei pentru noi toţi. În şcolile antice, elementele acelei mese erau foarte foarte sacre. Vinul simboliza spiritul care provenea direct de la Creator.
Pâinea simboliza corpul încarnării fizice, iar apa care era adăugată vinului simboliza sufletul care era cel ce înregistra experienţele încarnării. Iată că ne-am întors din nou la vechiul nostru prieten FIZICA CUANTICĂ. Ştim din fizica cuantică că tot ceea ce acceptăm şi credem cu adevărat, profund şi în adâncime, precum şi lucrurile pe care ne focalizăm, ştim că acestea vor fi atrase magnetic în viaţa noastră, în mod infailibil.
Eucharistia sau această masă sacră formată din pâine, vin şi apă reprezenta ceremonia profundă menită să unifice acest spirit, acest suflet şi acest corp şi de a-l transmuta exact aşa cum Iisus ne-a învăţat. Toate cele Taine sunt de fapt profund rituri de iniţiere aşa cum erau ele realizate la început. Sunt ele oare făcute astfel vreodată în ziua de azi? Din nefericire, aproape niciodată.
Pentru că atenţia este cel mai probabil focalizată mult prea mult pe golirea parcării de maşini aparţinând primei congregaţii înainte ca următoarea congregaţie să vină la următorul serviciu religios. Riturile secrete şi simbolurile folosite de Iisus au fost luate din Scolile Egiptene ale Misterelor. 
Nu puteţi să faceţi aceste rituri cu puterea pe care o aveau ele într-o astfel de mediu în ziua de astăzi, dar este suficient să ştim că se petreceau cu mult mai multe lucruri în acele ceremonii şi ritualuri din vremea lui Iisus decât poate ne-am aştepta. Şi dacă ele nu sunt atât de puternice astăzi precum erau atunci, este pentru că a trebuit să le strivim în tipare care nu li se potrivesc. Haideţi să luăm un alt exemplu, CRUCEA însăşi. Crucea a devenit acum identificată cu creştinismul.
Este chiar simbolul lui Iisus însuşi în ziua de astăzi. Dar fireşte că crucea este cu mult mai veche decât creştinismul. Ea făcea parte din tradiţia şcolilor misterelor. Ce simboliza ea la acel moment? Simboliza armonia verticalei şi a orizontalei, a transcendentului cu imanentul, a tărâmurilor de dincolo cu cele de aici şi acum, Simbolul crucifixului din tradiţia creştinismului – amintiţi-vă că crucifixul nu este crucea – crucifixul reaminteşte patimile şi moartea lui Iisus. Sub nici o formă nu era în centrul a ceea ce era El cu adevărat. Aşa că, de ce am ajuns să venerăm acest simbol al unei morţi în agonie?
Venerarea crucifixului este acelaşi lucru ca şi cum noi astăzi am venera un scaun electric ca simbol al execuţiei, punându-i reprezentarea pe altarele noastre, sau agăţând-o în lanţuri la gâtul nostru.
Împăratul Justinian al doilea a fost cel care a decretat în anul că crucifixul ar trebui să înlocuiască crucea simplă, care era de fapt o reprezentare mult mai exactă a credinţei antice care provenea de la Iisus şi cu mult dinainte. De fapt, crucea este unul dintre simbolurile religioase cele mai antice şi universale, cu mult înaintea creştinismului, comună şi larg răspândită. În rămăşiţele arheologice de pe cuprinsul Orientului Apropiat antic până în India şi în întreaga lume, arheologii au dezgropat reprezentări ale crucii în tot felul de culturi.
Ce simboliza ea în acele culturi antice? Cu siguranţă că nu simboliza o execuţie, o crucificare, pentru că în majoritatea acelor culturi nu exista un astfel de lucru ca să fie simbolizat. Ea simboliza armonizarea verticalei cu orizontala. Armonizarea dintre planurile de dincolo de acest plan material şi acest plan fizic de aici. Ea semnifica transcendentul şi imanentul, cu alte cuvinte îi semnifica pe Dumnezeu bărbatul şi Dumnezeu femeia realizaţi în această încarnare umană.
Ea indica momentul când în întreaga fiinţă vie se instala plenar o stare de totală armonie. Deci, în formele sale antice, crucea era un simbol al spiritului încarnat în materie. Ea reprezintă o cheie a modului cum funcţionează întregul Univers. Ne bălăcim în materie, însă suntem înrădăcinaţi în tărâmuri cu mult dincolo de acesta. Nu este de mirare că în matematică crucea a devenit simbolul adunării, sau atunci când este plasată la un anumit unghi, a devenit simbolul înmulţirii sau al mişcării progresive către înainte. În păgânism şi în creştinismul timpuriu, crucea simboliza întotdeauna viaţa, niciodată moartea, motiv pentru care creştinismul timpuriu a folosit-o ca simbol. O cruce, uneori cu un miel plasat în faţa crucii, dar niciodată un crucifix, adică o cruce cu corpul lui Iisus răstignit. Un lucru pe care lumea îl poate observa este acela că prima reprezentare a unui zeu crucificat a fost aceea a lui Orfeu în secolul III Î. Hr.
Din păcate, pentru o mare parte a populaţiei globului din ziua de astăzi simbolul religios central este o persoană străpunsă în agonie, pe acel instrument al torturii. Nu e de mirare că un astfel de sistem va alimenta credinţa că suferinţa este inevitabilă sau chiar de dorit şi benefică. Şi, oroarea ororilor, că ar putea să fie, într-o manieră deformată, considerată ca făcând pe plac Domnului, astfel permiţându-ne să devenim atât de indiferenţi la suferinţa din rândul maselor umanităţii. O cruce goală simbolizează coborârea spiritului în carne şi sărbătoreşte evoluţia acelei forme de viaţă către locul de unde a provenit. Prin contrast, crucifixul nu face altceva decât să idealizeze suferinţa şi moartea.
O atitudine care în ultimă instanţă – şi lucrul acesta trebuie spus – NU ţine de Dumnezeu. Nimic nu reprezintă mai greşit învăţăturile lui Iisus decât crucifixul. Ar fi greu să găsim un alt simbol care să reprezinte greşit învăţăturile lui Iisus mai mult decât o face crucifixul. Este un travesti care a devenit acum simbolul central al misiunii sale. Găsim uneori în aceste vestigii arheologice reprezentarea unui şarpe crucificat pe crucea simplă, o cruce care are braţe de lungime egală pentru a simboliza armonia. Este de asemeni des întâlnită în imagini ce ţin de tradiţiile hermetică şi esoterică.
Ce simboliza şarpele crucificat? Ei bine, şarpele simbolizează ceea ce astăzi în Occident numim forţa Kundalini, forţa vieţii care circulă prin fiinţa umană. Ce semnifică crucificarea acestei forţe a vieţii pe crucea armoniei? Este evident că acest lucru indică că ne-am adus forţa vieţii în armonie, am reglat-o, am controlat-o, şi că am făcut aceasta fără reprimare ci prin conştientizare. Ne-am cucerit pe noi înşine.
Oricum, intriga se complică şi mai mult când ne dăm seama de vârsta la care petrecut toate acestea în viaţa lui Iisus. În timpurile străvechi, după cum a predat Ramtha, pubertatea se extindea până la vârsta de de ani. La acea vreme, în special în vremurile străvechi, erai deja căsătorit şi aveai o familie, ţi-ai fi rezolvat toate aspectele vieţii, erai pregătit să mergi mai departe, să mergi mai departe către o ocupaţie mai elevată.
În jurul vârstei de de ani erai pregătit să îţi asumi o operă foarte serioasă, opera evoluţiei umane, atât spiritual cât şi material. Aşa că, crucificarea forţei Kundalini pe cruce la vârsta de de ani v-a eliberat pentru un cu totul alt tip de căutare. Acum începem să vedem o dimensiune complet diferită a patimilor Sale şi a morţii Sale, mai mult decât au bănuit vreodată creatorii de filme de la Hollywood, în special când avem în vedere momentul precis de timp când s-au petrecut toate acestea.
Este izbitor cât de multe festivaluri majore din toate culturile sunt în jurul zilei exacte în care acest eveniment s-a petrecut în viaţa lui Iisus. Evident, avem Pesah-ul (Paştele evreiesc) din tradiţia iudaică. Avem de asemenea marele festival al anului solar iranian, Norouz. Avem Maymuna din lumea arabă, şi bineînţeles după Iisus avem Paştele creştin. De ce sunt toate aceste mari festivaluri grupate exact în jurul acelui moment particular al anului? Ce este această perioadă? Este echinocţiul de primăvară. De ce ar trebui aceasta să fie atât de specială? Evanghelia lui Iuda a fost descoperită la sfârşitul anilor şi revelată lumii în aprilie , după deteriorări şi restaurări extensive a unui singur text despre care se ştie că a supravieţuit.
Acest document din a doua parte a celui de-al doilea secol confirmă acelaşi mesaj: cu trei zile înainte de Paştele evreiesc Iisus l-a rugat pe Iuda să-l dea pe mâna autorităţilor la un moment foarte precis. A fost planificat în mod deliberat, făcea parte dintr-o mare iniţiere care a fost planificată toată în mod deliberat, până la cel mai mic detaliu. Din momentul echinocţiului de primăvară până în vară la solstiţiu, Soarele străluceşte din ce în ce mai puternic până ajunge la forţa lui maximă.
În vremurile străvechi se credea că este un moment deosebit de benefic, când forţele naturii erau în favoarea oricărei noi acţiuni pe care am fi început-o atunci, orice nou început Şi în special orice ar fi avut de-a face cu un nou nivel al vieţii, care să ajungă la înviere. Ca grădinari, suntem sfătuiţi să plantăm atunci când luna este este în creştere, nu în scădere. Anticii ne sfătuiau să începem orice acţiune majoră când Soarele era în creştere, adică din momentul echinocţiului primăverii până la solstiţiul de vară din iunie.
Cele mari festivaluri ale lumii antice, în special în rândul druizilor erau răspândite între solstiţii şi echinocţii. Creştinismul a înlocuit toate aceste festivaluri păgâne cu echivalente religioase. Sursele Antice care se aseamănă cu învăţăturile lui Iisus. Aţi putea argumenta că aceste simboluri erau obişnuite în era şi timpul lui Iisus. Dar haideţi să privim puţin mai îndeaproape modul cum El a integrat nu numai simbologia secretă în ritualuri, dar şi învăţăturile şi aforismele pe care şi le-a însuşit pe timpul şederii lui în Egipt şi Asia şi cum le-a integrat şi pe acestea în activitatea lui.
Probabil că cel mai magnific discurs al lui Iisus în care a rezumat întregul lui mesaj, este ceea ce noi numim astăzi “Predica de pe Munte”. Era momentul când el a decis să se dedice în mod irevocabil experienţei de la Paşte care a condus la moartea lui. Predica de pe munte este transmisă de Iisus pe acel versant de deal cu iarbă, pe marginea lacului Galileei. Nu are nici măcar o singură idee în ea care să nu fie asemănătoare cu ceea ce se spune în Mishna sau în Talmud (cărţi sacre evreieşti).
Opinia exprimată de Iisus în tradiţia Noului Testament este acceptată unanim de toţi cărturarii biblici fără nici o problemă. Dar ceea ce nu este atât de larg acceptat, sau chiar deloc este cât de mult se află Iisus în centrul şi altor tradiţii decât cea iudaică. Cum ar fi tradiţiile cărţilor hermetice din Egipt: chiar titlul celei de-a -a cărţi a lui Hermes este “Predica sacră de pe muntele regenerării”.
Putem să luăm în considerare foarte multe lucruri. Lui Francisc de Assisi i se acordă meritul pentru introducerea boului şi a măgarului în reprezentarea leagănului la momentul Crăciunului. V-ar surprinde să ştiţi că în Sfânta Sfintelor din marele templu din Karnak există o reprezentare a unei naşteri într-un grajd, cu îngeri care cântă, păstori, precum şi un bou şi un măgar, toate acestea cu de ani înainte de naşterea lui Iisus.
Toţi au recunoscut că Iisus dă citate din personajele Vechiului Testament în învăţăturile lui. Cărturarii au recunoscut toate iluziile de acest tip pe care le realizează. Dacă deschideţi o versiune modernă a Noului Testament, veţi vedea la subsolul fiecărei pagini liste de surse din Vechiul Testament din care Iisus citează şi pe care auditoriul zilelor lui le-ar fi recunoscut instantaneu fără nici un efort.
Dar ceea ce nu este recunoscut aproape niciodată este cât de semnificativ asemăntoare sunt învăţăturile lui Iisus cu alte învăţături care sunt complet din afara tradiţiei iudaice, în special tradiţiile orientale. Învăţăturile lui Buddha Gautama şi ale lui Iisus Christos au fost ambele de natură să răstoarne lumea. Ambii au predat un mod de viaţă care i-a transformat pe ei şi care urma de asemenea să aducă o transformare profundă în cei care i-au urmat. Acest mod de viaţă a fost cu mult mai important decât simpla cunoaştere, oricât de importantă ar fi aceasta ca şi bază, fără îndoială. Asemănarea dintre Iisus şi Budha rezidă în principal în Cale, în acest sistem de comportament pe care amândoi l-au promovat ca fiind esenţial pentru tot.
Această Cale va deschide oamenii către un mod radical diferit de a fi, iar învăţăturile sunt doar orientate către acel mod de a fi, ele nu sunt centrul problemei. Există diferenţe enorme între învăţăturile lui Iisus şi cele ale lui Budha. Iisus era un partizan înfocat al transformării sociale într-o manieră în care Budha nu a fost niciodată, în sensul că Iisus a rămas fidel adevăratei tradiţii a profeţilor lui Israel care au fost toţi partizanii unei transformări sociale profunde. Şi cu toate acestea, sistemele de predare ale lui Iisus şi ale lui Budha arată similarităţi neobişnuite. Este fără îndoială că faptele dau credibilitate viziunii conform căreia Iisus a trăit în India şi Tibet şi a intrat în contact acolo cu învăţăturile budhiste şi hinduse.
În adevăratul sens al cuvântului, acestea sunt întrebări pe care o persoană perceptivă încă le-ar pune în ziua de azi, chiar dacă aceste pergamente descoperite de Nicholas Notovitch, precum şi documente similare despre viaţa lui Iisus în Orientul Îndepărtat nu ar fi existat niciodată sau nu ar fi fost descoperite niciodată. Chiar şi aşa ar trebui să ne punem acele întrebări în ziua de azi datorită caracterului învăţăturilor lui Iisus şi cât de aproape sunt de cele ale lui Budha.
Legătura lui Iisus cu India ar fi evidentă chiar dacă pergamentele nu ar fi fost găsite niciodată. Evident că nu era în mod normal obiceiul lui Iisus să citeze profeţii evrei după nume, şi nu mai e nevoie să spunem că nu l-a citat nici pe Budha după nume, de asemenea. Dar chiar dacă Budha nu este niciodată citat după nume de către Iisus, v-ar surprinde să ştiţi că unele dintre cele mai faimoase parabole ale lui Iisus sunt de asemenea găsite în scrierile lui Budha, cu aproximativ de ani înainte?
Faimoasa parabolă a semănătorului, găsită în toate cele trei evanghelii sinoptice Matei, Marcu şi Luca ne vorbeşte despre cum un semănător îşi aruncă sămânţa şi cum cade pe mai multe tipuri de soluri, cu rezultate foarte diferite. Buddha o spusese cu de ani înainte.
Parabola comorii din câmp este de asemenea găsită în scrierile lui Budha, la fel este şi avertismentul că “chiar dacă cerul şi pământul ar pieri, cuvintele lui nu vor pieri niciodată”.
Mărturia lui Iisus despre cât de repede vedem paiul din ochiul aproapelui nostru şi nu reuşim să vedem parul din al nostru, care se regăseşte în Sfântul Luca, capitolul , se găseşte în învăţătura lui Budha de asemenea. Acesta spune: “Greşelile altora sunt mai uşor de văzut decât cele proprii” Greşelile altora se văd mai uşor, însă greşelile noastre sunt greu de văzut. Aceasta se găseşte în Udanavarga, secţiunea 27.
Sfatul lui Iisus “Faceţi-le celorlalţi ceea ce vreţi ca ei să vă facă vouă” se găseşte de asemenea în învăţătura lui Budha. Iisus a spus că oricine va privi o femeie cu poftă, a comis deja adulterul cu ea în inima lui. Budha a spus: “Nu faceţi adulter, legea este încălcată doar privind soţia altui om cu poftă în minte”. La hinduşi, Domul Krishna spune: “Eu sunt litera A, eu sunt începutul şi sfârşitul”, în timp ce în cartea creştină a Apocalipsei Iisus Christos spune “Eu sunt Alpha şi Omega”. Atât Krishna cât şi Iisus le spune discipolilor lui că el va sălăşui în ei şi ei în el. În evanghelia după Luca, Iisus spune “Dacă cineva vă loveşte pe un obraz, oferiţi-l şi pe celălalt.” (Luca, capitolul ) Iisus a spus “Iubiţi-vă duşmanii, faceţi-le bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă abuzează”.
Buddha a spus: “Ura nu încetează niciodată în această lume urând ci prin iubire”. Acesta este un adevăr etern. Învingeţi mânia prin iubire. Învingeţi răul prin bine, învingeţi sărăcia dăruind, învingeţi mincinosul prin adevăr. Iisus a spus: “Aşa cum nu aţi facut-o celui mai neînsemnat dintre voi, nu mi-aţi făcut-o mie” (Matei ), în timp ce Buddha spune “dacă nu aveţi grijă unul de celălalt, atunci cine va avea grijă de tine? Cine m-ar îngriji pe mine ar trebui să-i îngrijească pe bolnavi.”
Imaginea casei prost clădite se regăseşte la ambii. Zădărnicia spălării rituale în scopul purificării se regăseşte la amândoi. Atât Budha cât şi Iisus au fost acuzaţi de trai luxos pentru că : nu au practicat niciodată o asceză dură, pentru că ei ştiau că ceea ce trebuie disciplinat în fiinţa umană nu este corpul ci mintea, aşa că nu are nici un sens să pedepseşti corpul. Alte parabole spuse de Iisus provin nu din aforismele lui Buddha ci din tradiţiile hinduse dinaintea lui Iisus, care include afirmaţia lui Iisus “Dacă ai credinţă cât un bob de muştar, vei putea muta munţii din loc.” “Mutarea munţilor” este foarte cunoscută marilor şcoli ale misterelor din Egipt. Reminiscenţele nunţii din Canaan, Budha şi discipolii săi au fost invitaţi la o nuntă, şi în loc ca mâncarea să fie consumată, pe măsură ce era mâncată de oaspeţi, aceasta creştea în cantitate şi a hrănit mulţimea care a apărut în final la acel ospăţ. Povestea bănuţului văduvei din Marcu se regăseşte în învăţătura lui Budha.
De fapt, este replicată atât de similar încât ar fi aproape imposibil să susţinem că cele două poveşti au fost create independent. Iisus vorbea adeseori în mod dezaprobator despre cei care însetau să vadă miracole. La fel a făcut şi Budha. Odată, pe când Budha a întâlnit un yoghin care îşi petrecuse de ani de concentrare intensă, încercând să înveţe cum să meargă pe apă, fără să aibe rezultate tangibile, Budha l-a întrebat de ce şi-a irosit timpul cu un lucru aşa neînsemnat, când tot ce avea nevoie era un bănuţ mic şi barcagiul l-ar fi transportat pe cealaltă parte a râului în barca sa. .,:.
Aşa cum bătrânul sfânt Simion a profeţit naşterea lui Mesia şi l-a ţinut pe Iisus în braţe ca şi copil, aşa şi naşterea lui Buddha este profeţită de bătrânul sfânt Asita. Aşa cum Iisus a fost pierdut în templu şi a fost găsit conversând cu învăţaţii la fel şi Buddha a hoinărit şi s-a pierdut în contemplaţie înainte de a fi regăsit de familia lui. Amândoi au început să predice la vârsta de şi amândoi au avut discipoli.
Amândoi l-au chemat pe primul discipol când acesta era sub un smochin. Amândoi au avut un discipol favorit şi amândoi au fost trădaţi de cineva. Trebuie să continui? A. J. Edmonds, spre exemplu, susţine că există paralele între învăţăturile lui Buddha şi textele evangheliilor creştine.
A fost acesta un accident?
Dintr-o altă perspectivă, există similitudini neobişnuite între practicile catolice şi cele budhiste şi hinduse. Rozariul, venerea relicvelor, practici ascetice, ceremonia botezului ceremonia mărturisirii păcatelor, celibatul preoţilor, etc Toate acestea sunt de origine indiană.
Există o similitudine neobişnuită între practicile catolice fundamentale şi cele ale Budhismului Tibetan. Prologul maiestuos al celei de-a patra evanghelii, ce-a a lui Ioan, începe cu afirmaţia “La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul era cu Dumnezeu, iar cuvântul era Dumnezeu.”
Ce spun Vedele? “La început a fost Brahman, cu care era Vak (Cuvântul) iar Cuvântul era Brahman.” – un citat direct datând cu câteva secole mai devreme.
Încă mai susţineţi că a fost imposibil ca Iisus să fi trăit în India?
Chestiunea de fond este că majoritatea învăţăturilor maeştrilor religiilor timpurii au aparţinut mai întâi diferitelor religii misterioase în formă orală, înainte de fi fost vreodată puse în scris. În lumina tuturor acestor similitudini între învăţăturile lor, nu este oare tragic că religiile care au crescut în jurul învăţăturilor lor au devenit inima marii schisme culturale care există acum între Orient şi Occident, care este unul dintre primele şi cele mai dificile obstacole cu care se confruntă umanitatea astăzi în strădania ei de a-l depăşi.
Aşa că, evident, persoana şi mesajul lui Iisus capătă o cu totul altă semnificaţie atunci când luăm în considerare dovezile care provin din aceste mari perioade lipsă din istoria vieţii lui. În evanghelii ni se spune numai despre copilăria sa, despre incidentul de la ani din templu şi apoi despre cei trei ani finali ai activităţii sale dinaintea morţii. Marea majoritate a vieţii lui Iisus este complet necunoscută de evanghelii.
Şi când ajungeţi să reflectaţi la acest aspect, nu-i aşa că este un lucru extraordinar că lucrurile se prezintă aşa? Când începeţi să vă întrebaţi câtă corectitudine politică, cât control al minţii oamenilor a fost implicat în încercarea de a : comprima grandoarea a ceea ce Iisus era cu adevărat în tiparele mizerabile în care îl cunoaştem noi şi în care nu se potriveşte absolut de loc?
Bineînţeles că experţii în Scripturi ar scoate în evidenţă că evangheliile erau preocupate să ofere numai învăţăturile lui Iisus, şi nu biografia lui. Însă, avem bănuiala că, atât de puţin cât ştim despre detaliile sale biografice din evanghelii, poate că ni s-a oferit la fel de puţin din adevăratele lui învăţături, de asemenea. Mai mult de % din viaţa lui Iisus lipseşte din Noul Testament.
Acum se pare că ni s-a spus puţin şi despre adevăratele lui învăţături. Pentru că acum începe să apară clar că tot ceea ce conţine Noul Testament sunt instrucţiunile lui publice. Începem să bănuim că imitaţia a ceea ce a făcut Iisus şi technologia -şi îi spun aşa ştiind despre ce vorbesc- tehnologia şi talentul de a o realiza erau intenţionate pentru noi toţi în cele din urmă, însă pentru marea majoritate au fost păstrate drept secrete bine păzite care nu au fost transmise în tradiţia creştină.
Unul dintre cele mai preferate titluri pe care i l-a dat lui Iisus tradiţia creştină a fost “Leul tribului lui Iuda”. După cum acea mare scriitoare de romane poliţiste şi piese cu teme religioase care a trăit la mijlocul secolului XX, Dorothy L. Sayers, i-a spus odată lui C.S. Lewis: “Mi-e teamă că leului tribului lui Iuda i s-au tăiat ghearele şi fost convertit într-un animal de casă potrivit pentru preoţi palizi şi mătuşi virgine.” Pentru că în loc să vadă o fiinţă măreaţă şi extraordinară, care era într-o călătorie magnifică a evoluţiei spirituale şi umane de cel mai profund tip, am fost lăsaţi doar cu această imagine a mântuitorului suferind care s-a chinuit să urce pe muntele calvarului, acoperit de sânge, numai pentru a fi răstignit pe cruce. Şi tot ce putem noi să răspundem la aceasta este să deplângem aceasta cu tristeţe, căinţă şi sentiment de vinovăţie.
Şi cu atât mai mult cu cât ne îngropăm în acea vinovăţie, cu atât mai mult ni se spune că devenim preferaţi în ochii Domnului.
A venit momentul să trecem dincolo de toate acestea.
Pentru că mesajul lui Iisus nu a fost NICIODATĂ în legătură cu câştigarea de recompense în ochii Domnului, pentru fapte bune sau cu suferinţa pedepsei datorită păcatelor.
Mai degrabă, era în legătură cu realizarea unei profunde transformări interioare. Iar cheile pentru a face aceasta sunt din nefericire pierdute.
Aşa că, centrul problemei nu este religia ci o tehnologie. Aşa că acum avem o înţelegere foarte diferită a vieţii lui Iisus, a ceea a fost ea cu adevărat. Gasim că pentru marea majoritate a anilor vieţii lui nu apare nimic în Noul Testament.
A fost în Egipt pentru o perioadă de până la ani, a plecat în India la ani, a ajuns acolo la ani, şi-a petrecut ani în oraşele sacre şi apoi şi-a continuat studiile mergând în munţii Himalaya şi în Caşmir pentru încă ani, învăţând alături de marii maeştrii. Ni se spune că a deprins toate abilităţile vindecatului ş.a.m.d. pentru care aceşti oameni din India erau renumiţi, iar când avea de ani s-a reîntors acasă prin Persia, Persepolis şi Turcia. La vârsta de de ani a ajuns la hotarele Ţării Sfinte unde a fost botezat în Iordan de către Ioan Botezătorul după pregătirea lui iar apoi s-a angrenat în acea culminare de ani a splendidei lui călătorii pentru a deveni un Dumnezeu-om realizat. Iar în această călătorie el a dorit să lase o cale pentru ca noi să-l urmăm şi să-l imităm.
Această activitate a lui pare foarte diferită acum, nu-i aşa? Atunci când înţelegem o parte din situaţia de ansamblu, cu simbolurile ritualurile şi practicile, credinţele care au provenit din culturile şi maeştrii cu care a avut de-a face. Evident că ortodoxia încrâncenată a făcut tot posibilul să suprime şi să eradice toate urmele unor astfel de fapte, de aceea ele sunt puţine şi disparate.
Însă când le comparăm aşa puţine şi disparate cum sunt cu ceea ce Iisus a făcut, aceasta conferă o profunzime mult mai mare la tot ceea ce ne-a învăţat şi ce a fost el, şi atunci începeţi să simţiti: “Aha, în sfârşit, sunt pe calea cea bună în a găsi unele răspunsuri pe care le-am căutat de atât de mult timp.”
Pentru că Iisus a fost într-o misiune măreaţă, misiunea pe care cu toţii suntem obligaţi să fim, legată de putem face cu această viaţă, ce putem face cu anii care ne sunt daţi, este doar o chestiune de a respecta număr X de reguli, numite porunci sau legi sau oricum ar fi numite, şi că voi primi o răsplată cerească în contul bancar de deasupra norilor, cu Dumnezeu, aceste lucruri nu au nici un sens, iar oamenii îşi dau seama: Ştim că, şi eu mereu predam aceasta când eram profesor de teologie, că orice am fi venit în această lume să facem este să devenim ceva, să realizăm o transformare radicală în ceea ce suntem şi facem.
Nu suntem aici să fim obedienţi sau să urmăm o linie rigidă de porunci. Suntem aici ca să aducem o transformare monumentală în ceea ce suntem. În tradiţiile pe care le-am studiat ca teolog în toţi acei ani nu am putut niciodată găsi o explicaţie despre cum se poate realiza aceasta, până când am descoperit învăţăturile lui Ramtha. Apoi a început totul să se aranjeze şi să capete un sens.
Iar viaţa lui Iisus începe acum să capete sens în acelaşi fel. Biserica spune: Iisus a fost om ca noi, în tot şi în toate mai puţin păcatul. La început am spus, citându-l pe Sf. Ioan că “dacă ar fi să vorbesc tot ce ţine de Iisus, întreaga lume nu ar fi suficientă ca să conţină cărţile ce ar trebui scrise.” Aşa că aici m-am concentrat pe chestiuni de importanţă centrală pentru fiecare bărbat şi femeie care păşeşte pe acest Pământ azi.
Important, de ce? Pentru că face lumină asupra modului în care fiecare persoană poate să-şi realizeze propriul destin. Pentru că Iisus a spus: dacă faceţi că vă învăţ eu, veţi face tot ceea ce am făcut şi eu şi chiar mai mult veţi face. Cum se face că nu am auzit sau văzut niciodată aceasta în pregătirea noastră?
Probabil că eşecul ne-realizării este JENANT, şi cu cât mergi mai sus în organizaţie, cu atât e mai mare JENA eşecului tău de a nu fi capabil să faci.
Relevanţa adevăratului Iisus pentru noi în ziua de astăzi este concentrată în trei afirmaţii majore pe care le-a făcut. Oricare dintre noi trebuie să le luăm absolut în serios dacă dorim să-l descoperim pe adevăratul Iisus, în opoziţie cu versiunea curăţată, omogenizată, editată care l-a transformat într-o fabulă.
O fabulă pentru adorare, în loc de un ideal spre a fi imitat. Îmi reamintesc cuvintele Papei Leon al X-lea, Giovanni de Medici, când a spus “Cât de bine cunoaştem ce superstiţie profitabilă a fost această fabulă a lui Christos pentru noi”, citat de John Dale. Suntem interesaţi de faptul că chintesenţa mesajului său a fost rezumat în mari afirmaţii.
Prima spune: “Nu stă oare scris în propria voastră lege .,:. că sunteţi cu toţii dumnezei?”. Reacţia auditoriului a fost aceea de a-l ucide cu pietre pentru blasfemie, foarte similar cu ziua de astăzi. El a spus: de ce încercaţi să mă ucideţi cu pietre? Nu fac altceva decât să citez ce se află în propria voastră Scriptură sacră. Se găseşte în Psalmul .
Conştientizarea necesară de bază este aceea că suntem cu toţii dumnezei, însă că trebuie să realizăm aceasta. Technologia de a face aceasta este ceea ce trebuie să învăţăm, şi nu să ascultăm ritualuri, legi şi porunci care nu fac deloc această muncă în locul nostru.
Oamenii găsesc multe în comun, multe probleme legate de acest aspect. Şi pot să înţeleg acest lucru. De ce? Pentru că ei se gândesc la Dumnezeul universului hamburger, bătrânul cu barbă din nori cu telescop si laptop, care priveşte tot ce facem noi şi se pregăteşte să ne pedepsească. Haideţi să lăsăm la o parte această imagine. Să ne raportăm la Dumnezeu Creatorul, sursa tuturor galaxiilor, stelelor şi tot ceea ce există pe toate planurile de existenţă de deasupra acestuia material.
Suntem noi acel Dumnezeu? DA! Suntem noi acel Dumnezeu acum? Nu.
Aceasta implică un important proces de creştere personală, care este cel în care s-a angrenat Iisus. Deci, ca rezultat al acelui proces, nu este aşa că ajungem să fim Divinul realizat în bărbat şi femeie? DA! Acela e momentul când suntem ceea ce Iisus a spus că putem deveni. Sunteţi cu toţii dumnezei.
Înseamnă aceasta că suntem Dumnezeu Creatorul care stă pe nori la ultimul etaj al universului hamburger? NU! Înseamnă aceasta că suntem Dumnezeu în sensul în care Iisus este Dumnezeu? Nu, pentru că Iisus a realizat acea Viaţă Divină în el însuşi, lucru pe care noi trebuie să-l facem în continuare.
Cea de-a doua afirmaţie este consemnată în Marcu , versetul : “Când vă rugaţi pentru ceva, credeţi că este deja al dumneavoastră şi aşa va fi”. Ei bine, aşa ne rugăm noi doi? Nu! Pariez chiar că nu am fost niciodată învăţaţi să ne rugăm în acest fel.
Ce spunem noi în schimb? O, Doamne, sunt un păcătos nenorocit, fără valoare, mizerabil, umil, nefolositor, sunt un vierme, un ne-bărbat şi ne-femeie, te rog ai milă şi miluieşte-mă, ajută-mă te rog! Ştim din fizica cuantică că ceea ce ne imaginăm chiar aceea suntem, chiar devenim, ceea ce ce menţinem profund şi adânc în minte este atras ca un magnet către noi în mod infailibil. Aşa că, dacă ne rugăm în acest fel, nici nu-i de mirare că lumea e în halul în care este astăzi.
Jesus a spus că dacă vrei să fii cineva, să ai bogăţii fabuloase, dacă vrei să te rogi pentru sănătate radioasă, trebuie neapărat să devii bogaţia fabuloasă şi sănătatea radiantă mai întâi în imaginaţia ta, altfel aceste lucruri nu pot veni la tine. Dacă vrei să fii vindecat, trebuie să ştii că eşti deja radios de sănătos, chiar dacă corpul îţi este plin de durere.
Nu am fost niciodată învăţaţi să ne manifestăm în acel mod, însă acesta este nucleul a ceea ce a predat el, este modul cum se produce transformarea şi este total compatibil cu informaţiile din fizica de frontieră din ziua de astăzi.
Cea de-a treia lui afirmaţie este: “Dacă faceţi aceste lucruri pe care vi le spun – pe care tocmai le-am rezumat – atunci veţi realiza toate lucrurile măreţe pe care eu le fac, şi chiar mai mari decât acestea veţi face”. Nu este aceasta extraordinar? Adică chiar şi în cazul lui Toma, fratele geamăn al lui Iisus, se ştie despre el că a făcut cu mult mai multe miracole decât Iisus însuşi. 
A înviat oameni din morţi. Iisus nu a fost în competiţie cu noi. Dorea să ne încurajeze şi să ne împuternicească să devenim ca el. Lumea este înspăimântată fără nici un fel de dovezi că aceasta a avut loc vreodată în tradiţiile care pretind că-i urmeze numele.
Atât de mult din ceea ce el însuşi era s-a pierdut sau suprimat. Bisericile spune că era un om ca noi, în toate mai puţin în ceea ce priveşte păcatul. O tulburare extraordinară s-a născut legată de faptul că în codul lui Da Vinci, spre exemplu, se spune că Iisus a fost căsătorit cu Maria Magdalena.
Tulburări chiar şi mai mari s-ar putea naşte când este discutată relaţia lor cu Ioan Botezătorul. Totul a fost parte dintr-o mare luptă a dinastiilor. Existenţa fratelui lui geamăn, Toma, s-a dorit să fie complet “exorcizată” din istoria umană. Există un mesaj în chiar acel fapt.
Când ne amintim că în Evul Mediu jumătate din creştinii din lume îşi bazează credinţa pe învăţăturile lui Toma, în special după cum sunt ele prezentate în Evanghelia după Toma, realizăm ce s-a petrecut pentru că toate urmele acelui creştinism, mai mult de jumătate dintre toţi creştinii din lume de la acea vreme, au fost eliminate şi au fost înlocuite cu Iisus-ul de la Yam Kippur, persoana suferindă care a ajuns să îndure chinuri şi moartea pe cruce pentru a domoli răzbunarea Dumnezeului sălbatic al universului hamburger.
Toate aceste elemente uimitoare care au fost puse în discuţie de cartea Codul lui da Vinci, căsătoria lui Iisus, dacă a avut copii sau nu, dacă liniile regale ale Europei se trag din fiica lui. Toate acestea sunt întrebări şocante prin ele însele.
Ceea ce am selectat în această scurtă discuţie este aspectul chintesenţial de important dintre toate celălalte, care încă nu a ajuns pe prima pagină a ziarelor. Acestea sunt: cum a devenit el Christos şi cum putem dumneavoastră şi cu mine să imităm şi noi acest lucru. Iisus a spus: “Dacă faceţi ceea ce v-am învăţat, veţi face toate lucrări pe care le-am făcut şi chiar mai mari decât acestea veţi face”. Ioan foloseşte “lucrări” în acel sens tehnic, ca termen pentru miracole.
Nu-i aşa că este extraordinar?
Iisus doreşte să ne dezvoltăm propriile potenţiale, el nu este un idol pentru a fi adorat. Biserica l-a luat şi l-a împărţit în două: dedesubtul părţii divine a împărţirii există aspecte ale lui care ne sunt permise să le imităm: iubeşte-ţi aproapele, fă bine celor care te urăsc, întoarce celălalt obraz etc. Însă deasupra liniei sunt aspecte ale lui Iisus care au fost făcute tabu pentru noi doi.
Sunt “interzise”, noi nu trebuie să multiplicăm pâinile şi peştii. Noi nu trebuie să-i vindecăm pe cei bolnavi printr-o singură atingere, noi nu trebuie să înviem morţii, noi nu trebuie să ne creăm realitatea cu care ne confruntăm zi de zi. Doamne Dumnezeule!!
Că atunci când îl vedem pe Iisus într-o perspectivă mai albă şi îl luăm din închisoarea şi tiparele specifice Yam Kippur, este exact ceea ce noi trebuie să facem, pentru că Iisus a spus că tot ceea ce a făcut el noi putem să facem mai mult, şi că TREBUIE să o facem.
Nu este o blasfemie, nu este o aroganţă care merită să fie pedepsită, pentru că viaţa divină e în noi, Împărăţia Cerurilor, după cum a spus-o în mod repetat, e în noi toţi. Noi suntem copii lui Dumnezeu şi moştenitorii Lui. Aşa că trebuie să scăpăm de Yam Kippur pentru a-l vedea pe adevăratul Iisus, să realizăm că niciodată nu a fost menit să fie un idol pentru adorare ci un ideal magnific pentru ca să-l imităm, pentru ca şi noi să putem deveni ceea ce el ne-a arătat cum să fim.
S-a spus bine, după cum am citat la început, că toţi regii care au domnit vreodată şi toate parlamentele care s-au întrunit vreodată, toate armatele care au mărşăluit vreodată nu au modificat lumea aşa cum a făcut-o viaţa acestui singur om. Şi vă asigur că nu a făcut aceasta fiind Mântuitorul suferind de la Yam Kippur. Nu credeţi că a venit momentul să-l luăm în serios şi să realizăm că nu poate fi niciodată separat de viaţa şi activitatea lui, întreaga lui viaţă în Egipt, India şi Israel precum şi viaţa lui de după aceea, care este o altă poveste. O parte din povestea lui este povestea familiei lui, povestea evreului Toma care a consemnat învăţăturile secrete care vor alcătui subiectul unui DVD în această serie.
Mai este şi întrebarea relaţiei lui cu Maria Magdalena, care va fi de asemenea tratată într-un DVD ulterior. Învăţăturile secrete, aşa cum sunt ele consemnate de către Toma ne arată că suntem aici nu ca sa-l înduplecăm pe Dumnezeu cel răzbunător de la Yam Kippur, nici să dobândim merite pentru a fi consemnate de către Dumnezeu în cartea vieţii. Este mai degrabă despre cunoaşterea unei tehnologii care ne va permite să intrăm în această lume a ceea ce suntem noi cu adevărat, Spiritul planurilor superioare ale existenţei.
Aceasta va deschide poarta către propriul corp şi către materie, astfel încât să putem umbla pe apă, aşa cum Iisus a făcut-o, ca şi Dumnezeu-bărbat, Dumnezeu-femeie realizaţi şi întreaga Creaţie va răspunde la voinţa noastră. Există speranţă, deoarece culturile se apropie din ce în ce mai mult una de cealaltă, nu doar datorită creşterii contactelor economice între graniţe sau datorită creşterii numărului de călătorii cu avionul, ci pentru că toate culturile încep să-şi dea seama de trunchiul comun al tuturor tradiţiilor spirituale.
Ajungem de asemenea să cunoaştem că ne aşteaptă un destin în această viaţă, cu mult mai mult decât orice la care tradiţiile ne-au dat motiv să sperăm sau să ne aştepăm. Chestiunea nu este dacă Iisus a mers în India sau Tibet sau nu, sau dacă a fost influenţat de învăţăturile budhiste.
Chestiunea este că depinzând de răspunsurile la aceste întrebări suntem puşi faţă în faţă cu o înţelegere foarte diferită a ceea ce ideea de Christos a implicat, precum şi dacă aceasta este exclusivă unei singure fiinţe sau nu. Poate fi aceasta imitată astăzi? În imaginea convenţională a lui Iisus, noi spunem tradiţiei creştine că NU.
Dacă a mers şi a învăţat în Orient, ca parte majoră a călătoriei sale pentru realizarea condiţiei sale, atunci pare că oricât de înaltă este această stare, oricât de dificil ar putea fi să o atingi, este totuşi ceva accesibil spre a fi imitat de către noi toţi, şi este ceva care el a dorit ca noi, care am venit după el, să ne străduim să atingem. Dacă aceasta ar fi acceptat, ce transformare s-ar produce pe faţa pământului astazi! Învăţăturile lui Ramtha, combinate cu studiile mele de o viaţă a multor mii de lucrări scrise în toate limbile europene principale, atât moderne cât şi antice, mi-au confirmat faptul că religiile creştine nu poartă – aşa cum spun – revelaţia unui mesaj necunoscut până la ele. Ele şi-au asumat forma prezentă prin coruperea unei înţelepciuni mult mai rare dar existente anterior, înţelepciune care este atât de veche precum fundaţiile Pământului.
Creştinismul nu ar putea niciodată să cedeze acceptând faptul că Iisus i-a datorat ceva lui Budha sau hinduşilor sau egiptenilor în pregătirea sa, datorită implicaţiilor catastrofice pe care acest lucru l-ar avea pentru forma pe care creştinismul a avut-o în marea parte a existenţei sale. Dar dacă le-a datorat ceva în pregătirea sa, atunci Iisus ar trebui să devină un ideal pentru ca noi să-l imităm, şi nu ar putea niciodată să fie văzut ca unicul fiu al lui Dumnezeu sau Dumnezeu Însuşi care a fost paraşutat de la ultimul etaj al universului hamburger pentru a ne salva pe toţi ca un mântuitor suferind.
Iisus nu a avut absolut nimic de-a face cu domolirea mâniei unui Dumnezeu sălbatic. El a avut totul de-a face cu o iniţiere profundă. Triumful său a demonstrat într-o manieră dramatică ce poate să realizeze puterea spiritului în corpul uman, şi el a chemat toate fiinţele umane, nu să imite patimile ci să aducă în prim plan acelaşi spirit cu putere miraculoasă, bucurie şi libertate în vieţile lor.
Aceasta înseamnă că învăţăturile lui Iisus în cea mai pură formă a lor nu au ajuns niciodată la majoritatea celor cărora le erau destinate, iar mare parte din inima acelui mesaj este iremediabil pierdută în tradiţiile creştinismului din ziua de astăzi.
Miceal Ledwith mulţumeşte cu recunoştinţă pentru anii de învăţătură, inspiraţie şi bogată înţelepciune de la învăţătorul lui, Ramtha cel Iluminat, care continuă să-i influenţeze în mod profund înţelegerea miilor de surse istorice legate de alte noţiuni înţelepte fundamentale privind ceea ce este necesar ca să devii un Christos.
 
Transcriptul filmului
 
S-ar putea să îţi placă şi:
TRECEREA ÎN UNIVERSUL HOLOGRAFIC
LUMINA DIN CELULA-Dr.Fritz A. Popp
SUNDAR SINGH- Despre Romania
ANIMALE ARHETIPALE

Profunde inselari – cu Miceal Ledwith

Nebunul cauta Adevarul la capatul pamantului ,

iar inteleptul il gaseste inaintea lui .

A TRAI IN UNIVERSUL INFINIT

A TRAI IN UNIVERSUL INFINIT.

Matorii lui Iehova

Studiati Scripturile ca sa nu va insele cineva . Iisus

Descarca gratuit

PDF -Sfintele-Scripturi-Traducerea-lumii-noi

Cand veti auzi de ,,Traducerea lumii noi” ar trebui sa stati putin pe ganduri si sa reflectati cam ce ar trebui sa insemne lumea noua .

Organizația Religioasă Martorii lui Iehova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sediul mondial al Martorilor lui Iehova: The Watchtower Bible & Tract Society din Brooklyn, New York, U.S.A.

Simbolul “Turnul de veghe” folosit de Martorii lui Iehova

Martorii lui Iehova sunt o organizație religioasă creștină non-trinitariană înființată la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Ei susțin că doctrina și practicile lor nu sunt noi, ci reprezintă o restabilire a creștinismului din secolul I d.Hr. Organizația numără la nivel mondial 7.659.019 de membri (conform raportului mondial al Martorilor lui Iehova pe anul 2011)[1]. În România numărul membrilor organizației este de 39.953 de persoane.

Pentru o prezentare completă a învățăturilor cât și a organizației Martorilor lui Iehova – se poate consulta site-ul oficial http://www.jw.org[2]

Cuprins

Istorie

Istoria modernă a Martorilor lui Iehova a început în anii 1870, odată cu formarea unui grup de studiu al Bibliei la Allegheny, Pittsburgh (SUA) de către Charles Taze Russell. Acesta a început din 1879 publicarea revistei „Turnul de Veghere al Sionului și Mesagerul prezenței lui Cristos” cunoscută în prezent sub numele de „Turnul de veghe”. Russell preia de la colaboratorul său N.H. Barbour credința conform căreia Isus Cristos urma să se întoarcă invizibil pe pământ în anul 1874, eveniment care nu a avut loc. Profețește din nou că în anul 1914 lumea va fi distrusă și se va inaugura „Mileniul” (1000 ani de domnie a lui Isus pe pământ). În 1916 Russell moare și îi succede Joseph Franklin Rutherford care schimbă denumirea mișcării în anul 1931 în „Martorii lui Iehova” pentru a se distinge de alte grupuri de studenți în Biblie, apărute după moartea lui Russell.[3]

Întruniri religioase

Martorii lui Iehova au cinci întruniri integrate în două zile pe săptămână care nu depășesc 2 ore/zi: „Școala pentru Serviciu Teocratic, Întrunirea de Serviciu, Studiul Turnului de Veghe, Cuvântarea publică, Studiul Bibliei în congregație”. Au loc de asemenea trei congrese pe an: de district (3 zile), de circumscripție(2 zile) și special (o zi). Intrarea este liberă la oricare dintre acestea; Toate acestea sunt susținute prin donații,la terminarea programului fiecărei zile de congres,banii se introduc în cutiile de donații, ce sunt amplasate discret). Martorii lui Iehova susțin că învățăturile religioase discutate la aceste întruniri se bazează pe Biblie. Botezul noilor discipoli face parte integrantă din programul fiecărui congres. Întrunirile se deschid și se încheie cu o cântare religioasă și rugăciune.

Majoritatea congregațiilor țin întruniri în lăcașuri de închinare numite „Săli ale regatului”. De obicei, acestea sunt clădiri simple, construite de voluntari Martori. În „Sălile regatului” nu există niciun fel de icoane, crucifixe sau alte obiecte de cult care să intermedieze închinarea la Dumnezeu.

Cheltuielile de întreținere se susțin prin donații benevole.

Congresul de District „Urmaţi-l pe Cristos” (2007, Sala Polivalentă, Bucureşti)

Organizare socială

În fiecare congregație există bărbați Martori care au responsabilități mai mari ca și alții. Martorii nu-i numesc pe aceștia “preoți”, “pastori” sau “prezbiteri” ci “bătrâni” sau “supraveghetori”, aducând ca argument faptul că apostolul Petru îi numește în greacă: “episkopos”, cuvânt care înseamnă “supraveghetori”.

Când li se adresează, Martorii îi numesc simplu “frate” pe acești “bătrâni”. Acești “bătrâni” “supraveghetori” au, printre altele, responsabilități de instruire în cadrul congregației. Ei sunt ajutați de “slujitorii auxiliari” (“diakonos” în greacă).

Acești bărbați nu sunt considerați superiori celorlalți membri ai congregației. Ei nu se îmbracă într-un mod care să-i deosebească de ceilalți; spre deosebire de alte religii, ei nu sunt plătiți pentru munca lor. Martorii lui Iehova spun că “bătrânii” se îngrijesc de bunăvoie de necesitățile spirituale ale congregației și că ei pot oferi mângâiere și îndrumare când sunt necazuri.

21 aprilie 2007, Lia Manoliu, cca 18.000 persoane

Structură operațională

Sediul mondial al Martorilor lui Iehova este la New York. Acolo se află “Corpul de Guvernare“, un grup de “bătrâni” care supraveghează congregația mondială. De asemenea, în toată lumea există peste 100 de birouri de filială. În aceste locuri, Martori voluntari ajută la tipărirea și expedierea literaturii biblice. Se oferă, de asemenea, îndrumare pentru organizarea lucrării de predicare.

Convingeri religioase

Martorii lui Iehova cred că întreaga Biblie constituie cuvântul inspirat al lui Dumnezeu; ei spun că în loc să adere la vreun crez sau principiu bazat pe tradiții omenești, caută principii în Biblie pentru absolut toate convingerile lor. Ei spun că susțin Regatul lui Dumnezeu, nu vreun sistem politic, economic sau social al unei națiuni din cadrul acestei lumi. De aceea nu votează în cadrul alegerilor parlamentare sau prezidențiale, se mențin neutri din punct de vedere politic și militar, nu salută drapelul național. Totodată ei refuză să îndeplinească serviciul militar, spunând că Isus a poruncit să ne iubim semenii, iar crima de orice natură este o încălcare a legilor Bibliei, inclusiv una din cele 10 porunci: “să nu ucizi”.

Martorii lui Iehova nu sărbătoresc zile de naștere, Crăciunul, Paștele, 8 Martie sau alte zile, refuză transfuziile de sânge; toate acestea din motive Biblice.

Ei spun că au o atitudine plină de respect față de toți; că își iubesc semenii și că doresc să aibă împreună cu aceștia parte de fericire în “lumea nouă” promisă de Dumnezeu, adică regatul sau împărăția menționată în rugăciunea Tatăl nostru.

Martorii mai afirmă că Biblia nu este de accord cu ideea conform căreia există mai multe modalități acceptate de a-i aduce închinare lui Dumnezeu.

Martorii lui Iehova afirmă că nu recurg la argumentări filozofice pentru a ocoli declarațiile explicite ale Bibliei sau pentru a justifica modul de viață al oamenilor care au abandonat normele morale ale Bibliei. Ei spun că în ceea ce privește semnificația simbolurilor biblice, ei lasă ca Biblia să le dea explicația în loc să-și propună propriile teorii asupra sensului acestora.

Publicaţii ale Martorilor lui Iehova (limba engleză)

Martorii lui Iehova nu cred în trinitate. Ei cred că Iehova este Dumnezeul Atotputernic, Creatorul, cel fără început și sfârșit, că Isus este fiul său unic născut, prima creație a lui Dumnezeu alături de care a creat celelate lucruri și că Spiritul Sfânt este forța activă a lui Dumnezeu.

Martorii lui Iehova nu cred în nemurirea sufletului întrucât Biblia afirmă că “sufletul care păcătuiește, acela va muri”(Ezechiel 18:20 .

( Pai atuci Domnul Iisus Hristos pentru ce a mai venit ?TC)

Martorii lui Iehova cred că cei răi vor fi distruși la Armaghedon, “războiul zilei cele mari” a lui Iehova. Rev. 16:14, 16
Martorii lui Iehova cred că doar 144.000 de bărbați și femei vor merge la cer pentru a guverna ca regi și preoți alături de Isus peste pământ pentru 1.000 de ani prin intermediul Regatului mesianic. După acest mileniu Isus îi va preda Regatul Tatălui său. Restul oamenilor au speranța că vor trăi veșnic pe pământ după ce acesta va fi transformat în paradis.

Martorii lui Iehova cred că va exista o înviere “atât a celor drepți, cât și a celor nedrepți”(Faptele 24:15).

( Dar uita ca talharul a ajuns in Rai in aceeasi zi cu Domnul Iisus .TC )

Lucrare de predicare a evangheliei

Martorii lui Iehova spun că la baza lucrării lor de predicare a evangheliei se află versetele din Matei 24:14 și 28:18,19 și de asemenea lucrarea pe care Isus însuși a efectuat-o atunci când a fost pe pământ; ei argumentează că Isus intra în orașe și case, vorbindu-le oamenilor despre adevărurile biblice, indiferent de atitudinea fariseilor sau a altor semeni.

Martorii lui Iehova în România

Martorii lui Iehova au început să activeze în România în anul 1911, dar primul birou de coordonare a fost deschis, la Cluj, abia în 1920, atunci când un membru și-a oferit casa drept centru[4]. Activitatea la Cluj s-a dezvoltat rapid, iar, peste câțiva ani, biroul de aici coordona activitatea din România, dar și din Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia și Albania[4]. S-a deschis o tipografie, necesară pentru a tipări cărțile, broșurile și revistele Martorilor lui Iehova[4]. Filiala a fost mutată la București în 1930, dar a fost închisă de guvern opt ani mai târziu[4]. Filiala își relua activitatea în 1945, dar avea să dispară, din nou, în august 1949[4]. Regimul comunist a interzis activitatea Martorilor lui Iehova[4]. În perioada comunistă, deși activitatea organizației era declarată ilegală de autorități, numărul membrilor a crescut[4].

În anul 1989 erau 17.000 de martori ai lui Iehova în România, numărul acestora ajungând la 40.000 în anul 2000[4]. În martie 2011, organizația avea aproximativ 100.000 de membri, din care 80.000 de români din România și alți 20.000, adunați, din Republica Moldova, Spania, Italia, Marea Britanie, SUA și alte state[4].

Note

Legături externe

Biblii In Romana

 

ae380l

Resurse biblice de studiat Biblia in romana

http://quickbible.net/qb.php – Quick Bible – program de studiu biblic online. Se pot citi in paralel mai multe versiuni romanesti si in alte limbi, inclusiv originale
http://www.quickbible.ro – versiunea noua
http://biblia.pentruviata.ro/Biblia/ SFÂNTA SCRIPTURĂ
A VECHIULUI ŞI NOULUI TESTAMENT. Traducerea: Dumitru Cornilescu, 1921, Corectura ortografică şi morfologică: Miodrag Recheşan, Ianuarie 2009
http://Pagina.de/Biblie Resurse biblice. Biblia VDCC de descarcat in diverse formate pentru programe biblice.
http://www.sfantascriptura.com/ Biblia Online – cu cautare (versiunile Ortodoxa, Cornilescu si Greaca Textus receptus)

Traducerea Cornilescu

http://www.biblia-online.ro/ traducerea Dumitru Cornilescu, ortografie noua, sub forma tabelara
http://biblia.evanghelic.ro/ Biblia Online – traducerea Dumitru Cornilescu, ortografie noua
http://www.bibliaromana.com/bibliameniu.htm
http://bitflow.dyndns.org/romanian/BibliaTraducereaDumitruCornilescu1921/Romanian-Biblia_Traducerea_Dumitru_Cornilescu_1921_MP3.zip – BIBLIA AUDIO in format mp3, traducerea Cornilescu Fiecare mp3, contine un capitol al Bibliei – total file 1048 Mb
http://www.greco-catolic.ro/scriptura.asp?tip=protestanta&carte=matei – Biblia Cornilescu cu titluri
http://www.bible.esmartguy.com/html/1.htm – Biblia Cornilescu 1925 – ortografie noua, cu titluri si trimiteri
http://biblia.crestini.com/ Traducerea Cornilescu + Ortodoxa + alte limbi, cu explicatii la fiecare carte in romana
http://www.ebible.ro/ Traducerea Cornilescu + Ortodoxa
http://www.nathan.co.za/bibliron.asp Traducerea Cornilescu -ortografie noua

Traduceri catolice

http://www.pastoratie.ro/index.php?option=com_docman&task=cat_view&gid=36&Itemid=24 Noul Testament si Psalmii, traducere si note de pr. Alois Bulai si pr. Anton Budau, publicat de Editura Sapientia, Iaşi 2002
http://www.greco-catolic.ro/scriptura.asp?tip=anexe&carte=matei Introducere la NT, traducerea catolica, Emil Pascal, Paris

Traduceri ortodoxe

http://totisfintii.com/biblie/Biblia.htm BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ TIPĂRITĂ SUB ÎNDRUMAREA ŞI CU PURTAREA DE GRIJĂ
A PREA FERICITULUI PĂRINTE 1988, TEOCTIST
http://www.bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxa online
http://www.dervent.ro/biblia.php Biblia – versiunea Anania 2001 (Versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de
Bartolomeu Valeriu Anania – Arhiepiscopul Clujului
sprijinit pe numeroase alte osteneli) cu note, explicatii, concordanta etc. Ediţia curentă a fost confruntată cu treisprezece versiuni reprezentative, româneşti şi străine. Diferenţele semnificative dintre versiunile greacă şi ebraică sunt semnalate şi, după caz, comentate în notele infrapaginale.
http://www.scribd.com/doc/75864873/VBA-Biblia-Versiunea-Bartolomeu-Anania-2001
http://www.romanianbible.org/ sau http://biserica.org/Biblia/ Biblia ortodoxă – text & audio. Textul Bibliei in Limba Romana, Editia 1994, aprobata si tiparita de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti

Traduceri vechi in romana

Biblia de la Bucuresti din 1688

http://www.sfantascriptura.com/biblia_1688.php – Biblia de la Bucuresti – 1688 ( format PDF – 101 MB ), cunoscuta si sub numele de Biblia lui Serban Cantacuzino, reprezinta prima traducere integrala a textului biblic in limba romana (Nicolae Milescu Spataru)
http://romdallas.org/church_site/Vali/VECHIUL%20TESTAMENT.zip Biblia Bucureşti 1688 (PDF)
http://bitflow.dyndns.org/romanian/BibliaBucuresti1688/Romanian-Biblia_Bucuresti_1688.pdf
http://www.myplace.ro/resurse-ortodoxe.ro/carti/ALTELE/Biblia%20de%20la%20Bucuresti%20-%201688.iso
http://romdallas.org/church_site/Vali/NOUL%20TESTAMENT/ – Biblia din 1688

Mavrocordat 1723

http://www.ortodoxmedia.com/dn/0345/7102-evanghelie-mavrocordat.pdf Sfanta si Dumnezeiasca Evanghelie (MAVROCORDAT)- 1723

Biblia de la Blaj 1795

http://bitflow.dyndns.org/romanian/Biblia/Romanian-Biblia_Blaj_1795.pdf Biblia de la Blaj din anul 1795 – format PDF

Biblia din 1857

http://www.biblii.uv.ro/downloadbiblii/nt1818pdf.zip Noul Testament 1857 (PDF)
http://www.biblii.uv.ro/downloadbiblii/nt1818doc.zip Noul Testament 1857 (doc.)
http://theonote.ro/zips/NT1857.zip

Biblia sinodala 1914

http://www.myplace.ro/resurse-ortodoxe.ro/carti/ALTELE/Biblia%201914.zip – Biblia sinodala 1914

Traduceri noi in romana

Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată

http://biblia.pentruviata.ro/Biblia/ SFÂNTA SCRIPTURĂ
A VECHIULUI ŞI NOULUI TESTAMENT. Traducerea: Dumitru Cornilescu, 1921, Corectura ortografică şi morfologică: Miodrag Recheşan, Ianuarie 2009
http://www.nathan.co.za/romanian.asp The Bible in Romanian – traducere cu ortografie noua
http://theonote.ro/zips/VDCC.zip Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

Traducere in limbaj simplu (TLCR) – International Bible Society

http://www.bibleserver.com/index.php Noua Traducere a Bibliei in Limba Romana, lucrare facuta sub coordonarea IBS – International Bible Society
http://www.biblegateway.com/versions/?action=getVersionInfo&vid=38 Bible Gateway – Noul Testament (TLCR) (IBS) – tradus in limbaj simplu
http://www.scribd.com/doc/104716/TLRC Traducerea în limba română contemporană (345 pagini, pdf)
http://www.wbtc.com/site/PageServer?pagename=downloads_main Biblii de descarcat in pdf roman-englez paralel

Biblia în Versiune Actualizată (BVA) de Viorel Silion

http://biblia.pentruviata.ro/bva.php Noua Traducere a Bibliei in Limba Romana – Biblia în Versiune Actualizată (BVA) actualizată din punct de vedere lexicografic, frazeologic, ortografic şi topic

Biblia Bucureşti 2001 – GBV

http://bitflow.dyndns.org/romanian/Biblia/Romanian-Biblia_Bucuresti_2001.pdf Biblia Bucureşti 2001 – GBV

Interlinear grec – roman

http://www.sfantascriptura.com/interlinear.php – in lucru

Biblia electronica in secolul 21

Programe Biblice romanesti

http://theonote.ro/ Program Biblic romanesc. (Contine versiunea noua Cornilescu – corectata dpdv gramatical)

Biblia audio in romana

http://www.FaithComesByHearing.com Software gratuit pentru descărcarea Bibliei Audio, oferă peste 403 limbi
http://www.cartiaudio.com/
http://ascultabiblia.blogspot.com/ Ascultaţi Biblia Online!
http://bitflow.dyndns.org/romanian/BibliaTraducereaDumitruCornilescu1921/Romanian-Biblia_Traducerea_Dumitru_Cornilescu_1921_MP3_CD_ISO_IMAGE.zip în format arhiva ISO, dimensiune 494 MB arhivat şi 555 MB în format ISO

Biblia pe videoproiector

http://www.cornel.stuffo.info/?page_id=45 Live Bible Presentation
http://bitflow.dyndns.org/romanian/Biblia/Romanian-Biblia_Pentru_Videoproiector.exe

Biblia pentru telefonul mobil

http://www.biblephone.net/article.php?id=97

Alte resurse biblice (diverse biblii romanesti)

http://www.freewebs.com/crestininabsolut/ – Resurse biblice (multe biblii romanesti, diverse materiale)
http://citestebiblia.wordpress.com/biblia/ Linkuri pentru citirea bibliei.
http://www.bibliaromana.com/links.htm – multe linkuri preferate
http://www.studiatibiblia.ro/index.php?mn=18
http://ibiblioteca.ro/ibiblioteca2.html
http://www.biblii.lx.ro/ – Biblii în Română – pagina lui Alin
http://www.bible.esmartguy.com/html/downloads.htm | Biblii de descarcat (diverse traduceri romanesti)
http://bitflow.dyndns.org – resurse biblice. Foarte multe biblii in diverse limbi, text, pdf, scanate, mp3 etc.
http://blog.360.yahoo.com/blog-u_tzfGc9crBHIAJ2AD6i?p=1219 multe resurse online (traduceri vechi si noi)
http://www.bibliq.org/ROMANIA/index.html Resurse biblice romane

Despre istoria Bibliei si traducerile in romana

http://eurobaptist.net/index.php?option=com_content&task=view&id=44&Itemid=107 Textul Noului Testament si transmiterea lui
http://statu.wordpress.com/category/biblia-romaneasca/ Silvian Tatu: Traducerea Cornilescu – consideratii critice
http://cristianet.fr/index.php?option=com_content&task=view&id=272&Itemid=44 despre traduceri, in special Cornilescu
http://azsny.org/biblia.html Biblia ISTORIE, TRADUCERI , SOCIETATI BIBLICE
http://www.neogen.ro/group/12096/view-posts/181679
http://www.ortho-logia.com/Romanian/Articole/Tradinter.htm Problema traducerii Sfintei Scripturi: Eroare, tradare, negot sau încercare duhovniceasca? – Constantin Jinga

Diverse

http://www.mnnonline.org/groups/WYC
Organizatia WordWinds International sprijina proiectele de traducere a Bibliei. Doar in 422 dintre cele aproximativ 7,000 de limbi de pe glob, exista o traducere a intregii Biblii.
http://www.mnnonline.org/article/10645

Apocrife in romana

http://www.dovewings.110mb.com/APOCRIFE%202.htm CARTI APOCRIFE NON CANONICE DIN V.T. SI N.T.

Tara Havila din textul biblic idem Valahia noastra !!!

Reblog

Havila din textul biblic idem Valahia noastra !!!

by Carla Jaklyn

27_roade

Capitolul 2, versetul 11 de la Facere  

In capitolul 2, versetul 11 de la Facere se spune ca Dumnezeu a facut raiul. Iar din Eden iesea un rau care uda gradina raiului si se impartea in patru brate (Tigru, Eufratul, Gosen şi Phison). Numele unuia dintre ele era Phison. Acesta inconjura toata tara Havila in care se afla..Arheologii sustin sus si tare ca raul acesta este Dunarea si ca tara asta, Havila, este Valahia noastra. Asta inseamna ca avem de-a face cu prima mentiune a unei tari, a unui tinut in Sf. Scriptura. Exista studii intregi despre textul acesta, versetul 11 cap.2 Facere. Asta ca sa vorbim mai adânc e mai complicat. Pentru ca daca este asa, e greu de Europa, de Uniunea asta Europeana Pentru ca atunci nu mai trebuie sa intram noi la ei si trebuie sa vina ei la noi Ca vechimea noastra inseamna ca este 7500 si un pic de ani. Dar mai multe lucruri sunt asa si nu se iau in seama. Spre exemplu Sarmisegetuza are 3000 de ani vechime, î.H., iar Roma are 749.Va sa zica Sarmsegetuza e mai veche decat Roma cu 2300 de ani.

Asta inseamna ca noi de la romani nu am avut ce lua. Pentru ca ei nici n-au avut o civilizatie. Ei au fost niste barbari care au impus si-atat. Daca-i asa suntem foarte obligati .
Spre exemplu invatam la scoala ca cea mai veche scriere, este scrierea sumeriana. Tablitele de la Tartaria langa Sibiu sunt mult mai vechi decat scrierea sumeriana, asta vorbesc de ce afirma oamenii de stiinta. Foarte putini stiu asta. Sfantului Apostol Andrei i s-a spus in limba romaneasca Nemiest. Adica, de aici incolo nu mai este populatie la care sa predice evanghelia.
Unde i s-a spus asta? …langa Campulung. La Manastirea de astazi Namaieşti (Nemaiest). Sfantul Apostol Andrei care a venit cu corabia, dupa Inaltarea Domnului la cer, la Tomis, la Constanta de astazi. Asta este foarte important. Pentru ca am fost crestinati acum 2000 de ani. Iar vechimea limbii si a poporului nostru nu este de 2000 de ani. Nici de 1000 de ani. Vechimea este pierduta in negura vremii.

Din pacate aceste lucruri nu ne scuza. Nu ne inalta decat in masura in care ne prezentam la inaltime. Noi spunem: Suntem botezati de 2000 de ani, suntem crestini de 2000 de ani. Pe cand ungurii sunt de 1000 de ani si rusii tot de 1000 de ani. Sa fim seriosi, suntem crestini fiecare de la botezul nostru propriu si putem sa facem caz de asta in masura in care ne insiram si noi in sirul acesta de ctitori si voievozi, de oameni seriosi in Romania.

Părintele Nicolae Tănase

 ROMÂNII ÎN CĂRŢILE SACRE ALE OMENIRII
Pentru a circumscrie domeniul slujirilor ce ne-au fost încredinţate, de la începutul lumii şi ca atare până la sfârşitul ei, se cuvine să rememorăm felul în care Cărţile Sacre se referă la neamul valahic al cărui nume îl mai purtăm:

Ţara Havilah (Fac. 2.11) consemnată şi de Scrierile Vedice cu numele de Havila este Valahia în care trăim şi astăzi.
Numai steagul vlahilor negri, românii de astăzi, este asemănător curcubeului, semnul legământului lui Dumnezeu cu oamenii de după potop (Fac. 9.8-17).
Foarte important este faptul că în şirul neamurilor de la Sem la Avram este înscris neamul valahic al lui Peleg ca întemeietor al lumii civilizate (Fac 10.25). Reiterarea aceluiaşi arbore genealogic în I Cronici (1,24-27), dar şi în Evanghelia Apostolului Luca (3,34-36) prin dublarea numelui de Peleg cu cel de Falec (a se citi Valac), şi prezenţa vârfului Peleaga în munţii Retezat fac indubitabilă identificarea.
Sintagma teonimică arhetipală Vilah-Vilah, regăsită şi în mitonimul vedic Valak-Hilya atribuit unui mare grup de iluminaţi, a fost codificată de înţelepciunea ebraică sub forma tetragramei sacre YHWH.
Pe seama cuvântului „Dlac” al sintagmei teonimice Volco-Dlac a apărut etnonimul de sine stătător „trac” regăsit în antroponimul Terah, tatăl lui Avram. Tot de la cuvântul „Dlac” derivă etnonimul „dac” sacralizat prin mitonimul vedic Dakşa considerat strămoşul primordial al tuturor fiinţelor lumii şi adorat ca personificare a forţei divine de creaţie.
Citit de la dreapta la stânga, acelaşi cuvânt Dlac, al sintagmei Volco-Dlac, a generat denumirea regatului „Caldeea” (Fac. 11,28-31) şi cuvântul „Caldei” cu înţelesul de teologi (Daniel 2,2-10; 4,4; 5,7; 5,30), ceea ce dovedeşte că regatul a fost întemeiat şi condus de teocraţia Vlahilor Negri.

Teonimul Volco-Dlac, purtând toate sensurile sintagmei teonimice arhetipale Vilah-Vilah de la care provine, justifică atât forma cât şi înţelesul de Marele Preot al cuvântului Vlă-Dică. Cu acelaşi înţeles s-a mai format cuvântul Vesco-vo (= posco-po = episcop = bishop = évęque …) desprins direct din sintagma originară Vlosco-Vlosc.
Numele de al-Ilah, astăzi Allah adorat de urmaşii lui Ismail, primul fiu al lui Avram şi fratele lui Isac, provine tot de la sintagma arhetipală Vilah-Vilah prin omiterea (afereza) literei (fonemului) V.
Sintagma „Fiul Omului” prezentă atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament nu are înţeles în lume decât dacă Fiul este considerat Fiul Unicului Dumnezeu, adică Fiul Celui întruchipat pe vârful Omul din Bucegi, după cum se vede Kogaion al lumii, cuvântul Sfinx având chiar înţelesul de întruchipare.
Atât prin caracteristicile sale de preot al Dumnezeului celui Prea Înalt, care l-a întâmpinat cu pâine şi vin pe Avraam, cât şi prin numele său, Melchisedec aparţine de asemenea complexului religios valahic.
Tot în acest context mai trebuie menţionat că Vaç, numele vedic pentru suflul universal cu atribuţii cosmogonice derivă de la acelaşi arhetip primordial Valac-Valac, bine ilustrat nu numai de simbolurile ci şi de toponimele pământului pe care trăim ca români. Ceea ce astăzi redescoperim cu neîncredere, încă, pe baza postulatului lui Casirrer, Scrierile Vedice consacrau cu 4000 de ani în urmă prin zeificare. Cuvântul Vaç, respectiv Valah, este cifru al logosului universal, atâta doar că ei i-au spus „sufletul lumii” sau „suflul universal”.
Datorită unor descifrări de ultimă oră pe care le datorăm domnului Adrian Bucurescu, limba română trebuie considerată continuatoarea directă a Limbii Curate numită ORO MANISA îndeplinind funcţia de Grai Divin utilizat de zeii geţi (a se înţelege marii preoţi geţi) cu peste 3000 de ani în urmă.

Despre toate acestea la un loc, prin a căror reunire se alcătuieşte un sistem armonios cu centrul în spaţiul carpato-danubiano-balcanic, nimeni nu va mai putea spune „simple coincidenţe”, aşa încât respingerea lor, chiar şi numai prin ignorare, devine un gest culpabil căci, dacă avem de dat Cezarului ce este al Cezarului, avem de dat şi lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu.
Aşadar, prezenţi, sub o formă sau alta, în Scrierile Vedice, în Vechiul Testament şi în Noul Testament, dar şi în Coran românii nu mai pot împărţii cu nimeni responsabilitatea demersurilor care se impun pentru a aşeza pe baze ontologice mişcarea pentru unitatea credinţei ca singura formă de a trăi în mod real sacrul. Avem a ne asuma la nivelul fiecărui individ rolul pentru care trăim în lume, fără de care devenim inutili, numai buni pentru a fi dispreţuiţi, ocărâţi şi hăituiţi de cei care ne sug. Ar trebui să fim „Grădina Maicii Domnului”, dar 80% din avuţia „Grădinii” am dat-o pe mâna jefuitorilor şi continuăm să dăm prosteşte în schimbul promisiunilor deşarte.
De prea multă vreme ne tocăm între noi oferindu-ne pradă Înaltelor Porţi, tocmai fiindcă ne-am pierdut idealul pentru care să ne coaguleze ca naţiune respectată pentru menirea şi aportul ei în lume. Îmbuibarea, oricare ar fi ea, nu poate înlocui IDEALUL, tot aşa după cum sărăcia nu îl poate distruge. Te naşti pentru a deveni om, trăieşti ca om şi mori ca om numai crezând în IDEAL. Restul nu sunt decât mijloace pentru a-l sluji.
Nu putem înlocui idealul cu mijloacele, iar IDEALUL nostru ni s-a dat de la Facerea Lumii, în sensul concret al cuvântului. Suntem singurii care mai putem restitui prezentului istoria sacră a vetrei originare ca primă condiţie pentru Schimbarea la faţă a Europei. În ceea ce ne priveşte întrebarea ni se pune tranşant: a fi sau a nu fi? Ştim să slujim pentru a deveni utili şi respectaţi pentru calitatea prestaţiei sau vom fi desconsideraţi în continuare ca nevolnici?

George Liviu Teleoacă

PROVERBE-ECLESIASTUL-CANTAREA CANTARILOR

 

Descarca gratuit

PROVERBE-ECLESIASTUL-CANTAREA CANTARILOR

63777_247398788721242_2124463362_n

Agenţii Dezinformatori ai Noii Ordini Mondiale – David Icke, Alex Jones şi Zeitgeist

 

Cineva NU doreste să afli adevărul.În timp ce unii, imediat cum deschid gura, sunt eliminaţi, alţii vorbesc liniştiţi de ani de zile.În timp ce autentici cercetători ai NWO, ca William Cooper, John Todd, Randall N. Baer, Phil Schneider şi Fritz Springmeier, sunt omorîţi sau băgaţi în puşcărie, alţii işi vând cărţile şi DVD-urile în toată lumea, iar colac peste pupăză, mai apar şi la Radio-TV.

 

 

Şi dacă tot veni vorba de agenţi dezinformatori, avem unul român, care a reuşit să păcălească pe majoritatea cautătorilor de informaţii creştine pe internet, şi să-i manipuleze în ultimul hal, totul în numele “dragostei frăţeşti”. Numele lui este Saccsiv, si unul din multele articole de pe internet, care il demasca, este acesta.Faza tare este că Saccsiv, a făcut articole în care a vorbit despre David Icke şi Alex Jones, dar asta decât îl incriminează şi mai tare. Modul în care manipulează, cenzurează şi defăimează pe mulţi administratori de site-uri, dar şi pe mulţi comentatori ai blogului său, pe cunoscători ii duce cu gândul la tacticile Iezuitilor Romei. Este suspect de a fi un viclean iezuit… sau… sau doar un habotnic pervers, care crede că decât el are dreptate, şi nimeni nu-l poate completa cu nimic! Ca să mă fac mai bine înţeles, el face şi încurajează inversul la cam tot ce o să citeşti în articolul acesta.…Pe de altă parte, blog-ul OasteaDigitală.com, incearcă să încurajeze comunicarea liberă, necenzurată şi argumentată, în ideea ca fiecare om are o experienţă unică de viaţă, care îl poate îndreptăţi sa-şi expuna argumentul său. Noi credem în cuvintele Apostolului Pavel: ”Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun”, aşa că după ele ne vom ghida, asta însemnând că multe din informaţiile supuse aici spre dezbatere, vor deranja pe mulţi habotnici-extremişti din toate domeniile şi religiile.Îţi doresc ca în Anul 2012, să cauţi sincer tot ce doreşti să afli, pentru că în felul acesta o să fi cu adevărat ajutat de adevăratul Dumnezeu, Acela despre care stâpanii lumii materiale, şi implicit ai sistemelor artificiale religioase, le este frica, şi NU vor ca tu să afli !!!În încheiere, postez şi urarea lui Eufrosin: “Un an nou plin de bucurie, pace, sănătate și împliniri tuturor celor de bună credinţă, iar vrăjmașilor României și ai Lui Hristos numai atât: să se împlinească Psaltirea şi molitfele Sfântului Vasile cel Mare peste voi toți!“

via Agenţii Dezinformatori ai Noii Ordini Mondiale – David Icke, Alex Jones şi Zeitgeist.